Doar un petec de cer de-aș vedea,
Mi-aș imagina în el infinitul,
În care să evadez din lumea mea,
Atunci când vine asfințitul!
Doar un petec de pământ de-aș avea,
Mi-aș lipi tălpile și palmele de el,
În tăcerea sa m-aș cufunda
Și aș săpa, până la suflet, un tunel!
Doar o rază de soare de-aș vedea,
Aș ruga-o să treacă prin tunelul meu,
S-aducă lumina în inima mea,
Să fiu, pentru o clipă, iertat de Dumnezeu!