Doar un petec de cer de-aș vedea,
Mi-aș imagina în el infinitul,
În care să evadez din lumea mea,
Atunci când vine asfințitul!
Doar un petec de pământ de-aș avea,
Mi-aș lipi tălpile și palmele de el,
În tăcerea sa m-aș cufunda
Și aș săpa, până la suflet, un tunel!
Doar o rază de soare de-aș vedea,
Aș ruga-o să treacă prin tunelul meu,
S-aducă lumina în inima mea,
Să fiu, pentru o clipă, iertat de Dumnezeu!
Te iubesc prea mult, ţară de poveste,
Oriunde m-aş duce, în suflet te port,
Lumea te compară, de rău te vorbeşte
Că nu poţi să fii ceea ce n-ai fost!
N-ai fost niciodată harnică femeie,
Care să trudească pentru bunăstare,
N-ai fost nici regină, ca să ţii sub cheie
Tot ce servitorii ţi-aduc la picioare!
N-ai fost tu aleasa de la Balul Sorţii,
Ca să vină Prinţul şi să te iubească,
Nu ai fost nici Crucea, de pe Dealul Morţii,
Pe care creştinii să o ocrotească!…
Ai fost doar Frumoasa ce umbla în zdrenţe,
Aşteptând umilă al său Făt-Frumos,
Mulţi te-au păcălit cu planuri măreţe,
Ce-au rămas doar vorbe fără de folos!
Cum de n-ai găsit, din poporul tău,
Pe cineva care să te înflorească?
S-au îmbătat toţi chiar atât de rău,
Încât nu-s în stare nici să te privească?
Vasile Cucu - Blog 