În urma mea cad haine de pe mine,
Alerg pe câmp cu pieptul dezgolit,
Mă-ndepărtez de reguli şi de lume,
Natura mă aşteaptă în templul înverzit!
Simt mângâierea vântului pe faţă,
Mă-ntind pe patul de pământ cu flori,
Aş vrea să mă trezesc în altă viaţă,
Acolo unde nu trăieşti să mori!
Privesc în zare creasta-mpădurită,
Soarele roşu merge la culcare,
Nu-i pasă de-astă lume-înnebunită,
Pierdută într-o cruntă disperare!
Respir a serii proaspătă răcoare,
Mă încălzesc cu roşul asfinţit,
Mi-e dor de somn şi de uitare,
Vreau ca să uit de unde am fugit!
Lasă-mă, lume, în haina de verdeaţă,
Căci am crescut în frunze de stejar,
Nu mă trezi în fiecare dimineaţă,
Să mă închin la falsul tău altar!
Lasă-mă, viaţă, să uit de tine-o clipă,
Să nu-mi mai ceri tribut pentru a fi,
Vreau să fiu liber, vindecat de frică,
Să am natura-n suflet şi-n priviri!
Vasile Cucu - Blog 