Tag Archives: altar

Peste generații

24 nov.

Acum un secol se nășteau bunicii noștri,

Într-o lume decimată de războaie;

Au primit în dar o țară mare,

Pe care s-o păstreze cu onoare.

 

Părinții noștri au trăit sub dictatură,

Au văzut cum se slăvește impostura,

Sufletul lor s-a ofilit de-atâta ură

Și doar revolta sângeroasă le-a adus izbânda.

 

Copilăria noastră s-a pătat de sânge,

Cu fiecare an sperăm să ne albim,

Să nu mai auzim în noi copilul care plânge,

Ci să ne bucurăm de tot ce mai iubim.

 

Noi suntem cei aleși, la Centenar,

Să luăm în brațe țara și s-o înălțăm,

S-o punem mai presus de oricare altar

Și, celor ce se nasc, cu drag să le-o-nchinăm!

 

Reclame

Resemnare

21 ian.

Acest popor nici lacrimi nu mai are,

Nici de tristețe, nici de voie bună,

Îngenunchiat, se-nchină la altare,

Sătul de-atâta ură și minciună.

Așteaptă o minune, care să-i schimbe soarta,

Anchilozat de-atâta resemnare;

Privește-n gol și își ascunde fața,

De teamă că Destinul îi va cere-o favoare.

Acest popor nici gânduri nu mai are,

Nici vorbe dulci și nici blesteme;

Cu dinții încleștați de întristare,

Își duce soarta într-un car cu lemne…

Mai mână boii, câteodată, pe drumul desfundat,

Mai taie-un lemn, pe înserat, să-l facă cruce,

Mai urlă, noaptea, de durere că nu e ascultat

Și tace ziua…chiar în ziua de răscruce!

 

Evadare

10 mai

În urma mea cad haine de pe mine,

Alerg pe câmp cu pieptul dezgolit,

Mă-ndepărtez de reguli şi de lume,

Natura mă aşteaptă în templul înverzit!

 

Simt mângâierea vântului pe faţă,

Mă-ntind pe patul de pământ cu flori,

Aş vrea să mă trezesc în altă viaţă,

Acolo unde nu trăieşti să mori!

 

Privesc în zare creasta-mpădurită,

Soarele roşu merge la culcare,

Nu-i pasă de-astă lume-înnebunită,

Pierdută într-o cruntă disperare!

 

Respir a serii proaspătă răcoare,

Mă încălzesc cu roşul asfinţit,

Mi-e dor de somn şi de uitare,

Vreau ca să uit de unde am fugit!

 

Lasă-mă, lume, în haina de verdeaţă,

Căci am crescut în frunze de stejar,

Nu mă trezi în fiecare dimineaţă,

Să mă închin la falsul tău altar!

 

Lasă-mă, viaţă, să uit de tine-o clipă,

Să nu-mi mai ceri tribut pentru a fi,

Vreau să fiu liber, vindecat de frică,

Să am natura-n suflet şi-n priviri!