Tag Archives: priviri

Evadare

10 mai

În urma mea cad haine de pe mine,

Alerg pe câmp cu pieptul dezgolit,

Mă-ndepărtez de reguli şi de lume,

Natura mă aşteaptă în templul înverzit!

 

Simt mângâierea vântului pe faţă,

Mă-ntind pe patul de pământ cu flori,

Aş vrea să mă trezesc în altă viaţă,

Acolo unde nu trăieşti să mori!

 

Privesc în zare creasta-mpădurită,

Soarele roşu merge la culcare,

Nu-i pasă de-astă lume-înnebunită,

Pierdută într-o cruntă disperare!

 

Respir a serii proaspătă răcoare,

Mă încălzesc cu roşul asfinţit,

Mi-e dor de somn şi de uitare,

Vreau ca să uit de unde am fugit!

 

Lasă-mă, lume, în haina de verdeaţă,

Căci am crescut în frunze de stejar,

Nu mă trezi în fiecare dimineaţă,

Să mă închin la falsul tău altar!

 

Lasă-mă, viaţă, să uit de tine-o clipă,

Să nu-mi mai ceri tribut pentru a fi,

Vreau să fiu liber, vindecat de frică,

Să am natura-n suflet şi-n priviri!

Reclame

La revedere

6 iul.

Prietene, mâinile noastre s-au strâns de despărţire,

în clipa în care timpul respira tăcut,

înghiţând cu greu tristeţea.

Prietene, ticăitul de ceas se auzea doar în inimă,

bătând tot mai puternic,

vrând să ascundă emoţia vorbelor iscusite.

Câte vorbe nespuse au rămas

ascunse după priviri neclintite?

Câte vorbe de duh, venite de Sus,

s-au oprit în văzduh înlemnite?

Doar mâna mai simte

căldura sufletului tău, învăluit în tăcere,

doar ea mai poate strânge în palmă

inevitabilul „La Revedere!”.