Mi-e dor de tine, mi-e dor de mine,
când amândoi zâmbeam pentru noi,
mi-e dor de-o privire, plină de iubire,
când toamna revine cu tristele ploi.
Mi-e dor de soare, mi-e dor de mare,
când pășeam desculți pe visele moi,
mi-e dor de visare, mi-e dor de uitare,
când Luna era puntea noastră spre zori.
Mi-e dor de plimbare, de-a ta chemare,
când parcurile verzi se umpleau de flori,
mi-e dor de lumină, de viața senină,
când pe cerul albastru pictam zeci de culori.
Mi-e dor de tăcere, de-a ta mângâiere,
când vorbele dormeau în liniștea noastră,
mi-e dor de iubire, de despărțire,
când, suspinând, mă priveai la fereastră.
Vasile Cucu - Blog 