Tag Archives: iubire

Dezmortire

5 Mar

ghiocei-padure

Râuri dezgheţate inundă inimile îngheţate,

Descătuşând sentimentele preschimbate în flori,

Ghioceii-nfloresc pe chipuri de oameni pictate,

Amintindu-ne viaţa trăită-n culori.

Raze dezgolite inundă trupurile învelite,

Pătrunzând în sufletele însetate de lumină,

Zâmbetele apar pe buzele de frig amorţite,

Renăscând credinţa în iubirea divină.

Gânduri trezite inundă minţi adormite,

Hrănind viitorul ieşit din hibernare,

Planuri măreţe aşteaptă să fie-mplinite,

Pentru-o lume care nu mai are răbdare.

Păsări călătoare zboară peste lumi muritoare,

Ducând cu ele visul evadării;

Timpul ne-arată faţa sa schimbătoare,

Dăruindu-ne, iarăşi, farmecul primăverii!

Iubire albă

15 Ian

Lara, aduci cu tine iarna,

Cu frig şi viscol în suflet,

Mi-aş fi dorit să te revăd doar vara,

Să nu mai tremur aşteptând un zâmbet!

Troiene de zăpadă se-aştern în viaţa noastră

Şi cerul cenuşiu ne-apasă cu putere ;

Privesc în depărtare, ascuns după fereastră,

Cum o iubire albă se frânge de durere!

Lara, eşti mai frumoasă iarna,

Cu părul strălucind de stele argintii,

Cu buzele-amorţite, ce-ţi taie răsuflarea,

Cu pleoapele-ngheţate, străpunse de ochi vii!

Te-aştept, cu-nfrigurare, s-aprindem în noi focul,

Să ne-încălzim cu ramuri de iubire!…

Chiar dacă-n lumea asta noi nu ne-am găsit locul,

Vom adormi mereu pe-o caldă amintire.

 

Duet

13 Noi

ploaie-toamna

Noi doi, fugiţi din paradisul fără ploi,

Căzuţi în lumea cu anotimpuri efemere,

Ne-am aliat să facem pace, nu război,

Lăsând deoparte setea de putere.

 

Noi doi, îndrăgostiţi până la lacrimi,

Având sufletul plin de sentimente,

Am pus iubirea pe un rug de patimi,

Arzând în noi speranţe şi regrete.

 

Noi doi, pierduţi în propria cenuşă,

Cu chipuri înnegrite de uitare,

Întindem mâna după o mănuşă,

Crezând că aparenţa înseamnă şi salvare.

 

Noi doi, trâind în anotimpul plin de ploi,

Să salvăm cât putem din dragostea pereche,

Să nu lăsăm să curgă timpul fără noi,

Privind la alţii cum cântă duete!

Urmele iubirii

28 Aug

Poza urme de pasi

În visul meu, tu erai fără nume,

Ca o străină apărută-n viaţa mea,

Păreai pierdută în această lume,

Cu gândul rătăcind pe nu ştiu care stea.

Privirea ta absentă îşi aştepta chemarea,

Ecoul despărţirii îţi răsuna în suflet,

Pe buzele-amorţite se risipea candoarea

Ce te-a făcut să crezi că dragostea-i un cântec.

Iubirea, uneori, nu ţine cont de nimeni,

Nu-ntreabă mintea când să înflorească,

Îşi face singură buchetul său de inimi,

Pe care timpul va vrea să le-ofilească.

În viaţa mea, tu vei fi fără nume,

Un chip frumos, iubit doar în tăcere,

Distanţa dintre noi încă mai are urme,

Pe care dorul nostru le şterge cu durere.

 

Prea putini

30 Apr

lumanare

Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu,

Jertfind pe cruce dragostea de oameni;

Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu,

Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi.

Iertarea şi-a dat ultima suflare,

A obosit să-nfrunte nedreptatea;

Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare,

Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea.

Sufletul lumii strigă după mântuire,

Credinţa a fost pusă la-ncercare;

Sunt prea puţini cei ce-şi doresc iubire,

Sunt mult prea mulţi cei plini de răzbunare.

Lumina izbăvirii se stinge-n visul morţii,

Ducând cu ea şi sfânta rugăciune…

Sunt prea puţine lumânări aprinse-n toiul nopţii,

Sunt mult prea mulţi cei ce aşteaptă o minune!

Impreuna

6 Mar

Am adormit cu gândul rezemat de stele,

Păşind cu tine pe puntea dintre lumi;

Tu îmi zâmbeai, privind la temerile mele,

Eu te ţineam de mână, să nu fugi!

Am zăbovit o clipă sub razele de lună,

În ochii tăi sclipea iubirea fără pată,

Am revăzut, cu drag, frumoasa ta cunună,

Purtată graţios în timpul de-altădată.

Te-am strâns în braţe, ca pentr-ultima oară,

Ne-am sărutat, cuprinşi de nostalgie,

Am resimţit fiorul din sufletul ce zboară,

Purtat de armonie, flămând de veşnicie.

M-am trezit singur, speriat de viaţă,

O clipă am crezut că te-am pierdut…

Dar eşti aici, în fiecare dimineaţă,

Mereu dispusă s-o luăm de la-nceput!

Natura_Cerul

Magia iernii

20 Dec

Iarna1

Fulgii de nea se-ntorc acasă,

În anotimpul plin de bucurie,

Ar vrea să-i invităm cu noi la masă,

Ca să ne-aducă har şi armonie.

Să îmbrăcăm în alb căsuţa noastră,

S-aprindem focul şi să povestim,

Să aşteptăm copiii la fereastră,

Colinda magică în suflet s-o primim!

Fulgii credinţei se întorc acasă,

Cei rătăciţi revin la vatra lor,

Povara-nstrăinării pe umeri îi apasă,

Departe de cei dragi s-ar fi topit de dor.

Brăduţul de Crăciun să strălucească,

S-adune-n jurul său copiii fericiţi,

Cu zâmbete să-mpodobim întreaga viaţă

Şi să simţim magia de a fi iubiţi!