Tag Archives: dor

Mi-e dor

29 Oct

Mi-e dor de tine, mi-e dor de mine,

când amândoi zâmbeam pentru noi,

mi-e dor de-o privire, plină de iubire,

când toamna revine cu tristele ploi.

Mi-e dor de soare, mi-e dor de mare,

când pășeam desculți pe visele moi,

mi-e dor de visare, mi-e dor de uitare,

când Luna era puntea noastră spre zori.

Mi-e dor de plimbare, de-a ta chemare,

când parcurile verzi se umpleau de flori,

mi-e dor de lumină, de viața senină,

când pe cerul albastru pictam zeci de culori.

Mi-e dor de tăcere, de-a ta mângâiere,

când vorbele dormeau în liniștea noastră,

mi-e dor de iubire, de despărțire,

când, suspinând, mă priveai la fereastră.

Anunțuri

Picuri de viata

14 Apr

Picură roua de pe frunzele trezite la viață,

Udă pământul și tălpile înfipte în timp,

Raze de soare ne-aduc din cer speranță,

Lumina dimineții ne-arată al lumii chip.

Picură stropii de ploaie pe seceta minții,

Gânduri uscate, din nou, înverzesc,

Vorbe de dor aprind făclia dorinței,

Priviri îndrăgostite sub pleoape-nfloresc.

Picură liniștea în noaptea senină,

Pe bolta întinsă doar aștrii clipesc,

Sufletul își caută armonia deplină,

Adormindu-și trupul cu visul ceresc.

Picură lumânarea, de veghe aprinsă,

Întărind credința în viața divină,

Picură lacrimi, pe durerea nestinsă,

Când în noaptea de Paște Dumnezeu suspină.

Dansul nostru

19 Mar

Dansează cu mine, printre muguri de ramuri,

printre raze de oameni și brațe de lanuri,

printre stoluri de flori si buchete de grauri,

printre stropi de apus și vuiete de valuri!

Dansează cu mine, pe câmpul cu vise,

pe-un tărâm fermecat de dorințe aprinse,

pe luciul de Lună, pe stele nestinse,

pe bolta întinsă peste inimi încinse!

Dansează cu mine, printre vorbe nespuse,

printre gânduri uitate și doruri ascunse,

printre chipuri mascate și priviri nepătrunse,

printre vieți picurate cu clipele smulse!

Alb

23 Dec

poza-iarna2

Mă-mbrac în alb, în anotimpul rece,

Să mă ascund prin fulgii de zăpadă,

S-arunc cu bulgări în timpul care trece,

S-aştept, din nou, copilăria să mă vadă!

 

Păşesc pe alb, în ţara de poveste,

Acolo unde zâmbetele strălucesc,

Aştept cu-nfrigurare marea veste,

De la colindători cu har dumnezeiesc!

Mă-mbrac în suflet alb, în seara de Crăciun,

Să ningă liniştit pe bradul bucuriei,

Să mi-amintesc de tot ce-a fost mai bun,

Atunci când respiram duhul copilăriei!

Păşesc pe luciul zilelor de gheaţă,

În urma mea văd urmele de dor,

Atât de multe chipuri s-au schimbat la faţă,

Atât de multe inimi aşteaptă al lor zbor!

Printre anotimpuri

9 Oct

poza-toamna1

Alerg pe covorul de frunze ruginii,

Tresar sub talpa mea culorile căzute,

Rămân în urmă clipele pustii,

Mă suflă-n faţă vântul gândurilor mute.

Pictez în mine chipuri îndrăgite,

Le-agăţ pe bolta sufletului meu,

Resimt atâtea doruri neîmplinite,

Oriunde aş fugi, mă urmăresc mereu.

Alerg spre armonia toamnei aromate,

Cu fructe coapte să-mi hrănesc răbdarea,

Aş vrea să mai revăd privirile uitate,

Să strâng în braţe oamenii şi marea!

Îmi caut încă locul printre anotimpuri,

Aş vrea să m-odihnesc la porţile tăcerii,

Să retrăiesc, în vis, acele timpuri

În care nu-mi păsa de ghearele uitării!

Uitare

10 Iul

A mai trecut un an de când nu ne-am văzut,

În lumea asta mică nu-i loc pentru-amândoi,

Rămânem cu-amintiri dintr-un frumos trecut,

Când bucuria vieţii o împărţeam la doi.

 

A mai trecut un val peste nisipul rece,

Păşesc tăcut pe ţărm, fără să las vreo urmă,

Peste furia mării doar soarele mai trece,

Peste uitarea noastră doar dorul mai răsună.

 

A mai trecut un gând prin clipe efemere,

S-a stins încet pe bolta nepăsării,

La tine-a mai ajuns doar pulbere de stele,

Cu care să îţi vindeci rănile uitării.

 

A mai trecut un dor, printre atât de multe,

Rămâne doar ecoul strigătului său,

Păstrez o scoică-n suflet cu vuietele mute

Şi sper să te revăd, când o vrea Dumnezeu!

Infloritoare

29 Mai

Poza lalele2

Dragostea înfloreşte în inimi timpurii,

Când soarele străluceşte mai tare,

Când frumoase culori răsar pe câmpii,

Când cerul albastru se-odihneşte pe mare.

Dragostea înfloreşte în inimi târzii,

Când lumina lunii te vrăjeşte,

Când pe bolta lumii ard stele pustii,

Când sufletul de dor se-ofileşte.

Dragostea înfloreşte în inimi rănite,

Când lacrimi de ploaie udă pământul,

Când plugul minţii îngroapă dorinţe,

Când vorbe-ascuţite rup legământul.

Dragostea înfloreşte în inimi curate,

Când verdele crud ne cheamă-n natură,

Când credinţa în bine în suflet renaşte,

Când primăvara de cântec răsună.