Tag Archives: dor

Privește-mă

22 dec.

Privesc în gol, atunci când nu ești tu,

Din cer zăpada-mi umple sufletul;

În mine viscolul acoperă cărări,

Să șteargă urmele atâtor supărări.

 

Privesc în sus, spre steaua dimineții,

Să nu mai văd în noapte umbrele tristeții;

Aștept lumina soarelui tăcut,

Să reaprindă-n mine chipul tău pierdut.

 

Privesc cu ochii umezi Omul de Zăpadă,

Din pieptul meu i-aș da o inimă să bată,

L-aș strânge-n brațe, ca pe-un ultim dor,

Să simt, încă o dată, dragostea de om!

 

Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră,

Cât de plăcut e să te simți acasă,

Răsună-n mine glasul lor umil,

Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!

 

Reclame

100

1 dec.

100 de gânduri frumoase,

transmise la mii de copii,

vor duce peste ani omenia,

vor crea viitorul acestei națiuni,

în care să simțim bucuria.

100 de cărți dăruite-ntr-o viață,

îmbogățind cunoașterea lumii,

vor lărgi orizontul privirilor opace,

vor pune piedici în calea minciunii,

aducând lumina în mințile sărace.

100 de flori zâmbind la fereastră,

atrăgând privirea oricărui trecător,

vor aduce armonie în fiecare casă,

vor transmite-n lume petale de dor,

făcându-ne viața tot mai frumoasă.

100 de lacrimi pentru cei ce s-au dus,

pentru cei preschimbați prea devreme în îngeri,

vor stinge durerea ce strigă în noapte,

vor uda credința ce se înalță spre cer,

renăscând iubirea în sufletele noastre.

100 de ani pentru-o frumoasă țară,

presărați cu gânduri și visuri mărețe,

vor ține aprinse credința și dorul,

vor deschide calea spre o nouă poveste,

în care românii să-și continue zborul.

Dor de toamnă

13 oct.

Pe cărări de toamnă îmi duc dorul,

Să-i arăt splendoarea de culori,

Să mai simt o dată-n piept fiorul

Timpului ce trece-n grabă peste noi.

Bogăția vieții mă-nconjoară,

Vii și livezi coapte-și strigă darul,

Oameni fericiți, la ceas de seară,

Se adună-n piețe, să-nchine paharul.

Noaptea se întinde, cu a sa răcoare,

Razele de lună împletesc povești…

Te aștept, iubito, să-ți cad la picioare

Și să-ți spun, în șoaptă, ce frumoasă ești!

Dorul meu

25 aug.

Adie vântu-n crengile bogate,

Un aer cald îmi mângâie tăcerea,

Ascund în mine clipele pictate

Cu-mbrățișări ce-au stors din noi durerea.

Se bucură de viață trandafirii,

Parfumurile lor îmi amintesc de tine,

Petale moi se dăruiesc luminii,

Așa cum tu te lași prinsă de mine.

Vin porumbeii să-mi deschidă cerul,

Cu brațele întinse mă înalț în zbor,

Străbat singurătatea ce-nvăluie misterul

Și cad la tine-n brațe, împins de al meu dor!

Favoare

14 iul.

Întinde-mi mâna, să te trec peste puntea suspinelor,

călcând pe oglinda amintirilor,

privind înainte, spre un alt decor,

în care să se stingă năvalnicul dor!

Arată-mi un zâmbet, cât o întreagă viață,

când te trezesc în fiecare dimineață,

când sunt prea trist sau poate obosit,

când dorul de iubire în zori s-a risipit!

Oferă-mi un sărut, din suflet renăscut,

să uităm de trecutul în care ne-am pierdut,

să-mbrățișăm prezentul, cu a sa favoare,

știind că nouă viața ne-a rămas datoare!

Crede în tine

10 iun.

Visul tău te strigă, urmează-l cu putere,

pe vârf de munte sau pe marea largă,

prin umbrele nopții sau sub clar de lună,

oriunde te cheamă!

Dorul tău te strigă, ascultă-l în tăcere,

când prea multă durere te doare,

când prea multă nepăsare te-apasă,

oricând îți vorbește!

Iubirea ta te strigă, nu te teme,

pășește dincolo de singurătate,

urmeaz-o cu putere și-ascult-o în tăcere,

oriunde te-ar cere!

Apropiere

17 mart.

Florile primăverii renasc în gândurile noastre,

își desfac petalele prin ochii dornici de lumină,

ne înmiresmează sufletul trezit din întuneric

și dorul de frumos ni-l alină.

Muguri de viață răsar din trunchiurile noastre,

se hrănesc cu dorința de a înverzi,

spațiul și timpul vor să ne-ocrotească,

lăsându-ne dreptul de a mai iubi.

Raze călduroase radiază din inimile noastre,

dezmorțesc sentimente și fapte;

cu brațele deschise și-un zâmbet pe față,

te-aștept să vii mai aproape!