Tag Archives: prietenie

Prieteni

20 aug.

Anii zboară, fără să ne-ntrebe,

Mai povestim, din când în când, la un pahar,

Ne bucurăm de fiecare revedere,

Sperând ca viața să nu treacă în zadar.

Ne-am dus pe căi necunoscute,

Ne-am despărțit de-atâtea ori,

În viață facem sacrificii multe,

Lăsând prietenia ascunsă printre nori.

Ne amintim prea rar ce-a fost odată,

Prezentul ne împinge de la spate,

Nu am găsit oglinda fermecată,

Care să ne arate clipele uitate.

Te-aștept, prietene, să ne privim în ochi,

Oglinda sufletului de odinioară,

Și chiar de timpul nu se-oprește-n loc,

Noi să ne bucurăm ca-ntâia oară!

La revedere

6 iul.

Prietene, mâinile noastre s-au strâns de despărţire,

în clipa în care timpul respira tăcut,

înghiţând cu greu tristeţea.

Prietene, ticăitul de ceas se auzea doar în inimă,

bătând tot mai puternic,

vrând să ascundă emoţia vorbelor iscusite.

Câte vorbe nespuse au rămas

ascunse după priviri neclintite?

Câte vorbe de duh, venite de Sus,

s-au oprit în văzduh înlemnite?

Doar mâna mai simte

căldura sufletului tău, învăluit în tăcere,

doar ea mai poate strânge în palmă

inevitabilul „La Revedere!”.

Revedere

3 nov.

Prietene, să vii la întâlnire,

Să-mbraci frumos sufletul tău tăcut,

Să reînviem o veche amintire

Şi să uităm cum anii au trecut.

 

Prietene, să vii la locul de odinioară,

Unde-am rămas doar noi şi cu destinul,

Să ne-aşezăm în banca dragostei de ţară,

În care am cântat cu demnitate imnul…

 

Profesorii s-au îmbrăcat de gală,

Aşteaptă să-ntâlnească tinereţea;

Doar bucurie să le oferim în astă seară,

Ca să mai uite ce înseamnă bătrâneţea.

 

Prietene, e ziua regăsirii,

Să strigăm cât putem a vieţii bucurie,

Să închinăm paharul în cinstea întâlnirii

Şi să păstrăm în suflet un strop de nebunie!

Mă cunoşti?

16 iun.

Sunt vârful aisbergului plutitor pe apă,

Frânturi din multele cuvinte spuse-n şoaptă,

Un colţ dintr-o pictură încă neterminată,

Iluzia de mintea ta imaginată.

Sunt o potecă strâmbă dintr-o pădure deasă,

Un ciripit de păsări ce nu se-aude-n casă,

Privirea din adâncuri ce nu se vede-n faţă,

Un zâmbet de final dintr-o frumoasă farsă.

Sunt picătura ploii pe faţa ta prelinsă,

Un nor purtat de vânt pe bolta necuprinsă,

O rază de lumină în casa ta pătrunsă,

Un strop din fericirea în inimă ascunsă.

Sunt personajul tău din cartea cu poveşti,

O jucărie vie, pe care s-o iubeşti,

Un chip care se pierde printre atâtea măşti,

Sunt cel pe care tu doar crezi că îl cunoşti!