Tag Archives: scena

Aniversare

12 mai

Coroana anilor trăiți se-mbogățește,

Pe piedestalul vieții urci agale,

În fața ta apusul strălucește,

În urma ta răsar alte vlăstare.

 

Pe scena lumii ai dansat adesea,

Ai transformat tristețea-n bucurie,

Cu grație ți-ai afișat noblețea

Și-ai răspândit în jur doar armonie.

 

Frumoasele-anotimpuri îți colorează trena,

Alaiul celor dragi te emoționează,

Cu flori și vorbe dulci tu uiți cum trece vremea,

În sufletul curat păstrezi tot ce contează.

 

Nu te uita în urmă, nu regreta vreo clipă,

Continuă-ți urcarea spre bolta omenirii!

În pași de vals, sublim, iubirea te ridică

Și îți îndrumă ochii spre farmecul luminii.

 

De veghe

19 feb.

Copiii desenează pe asfaltul Pieței,

acolo unde oamenii mari, răscoliți de prezent,

își amintesc de întunericul trecutului,

acolo unde luminițile speranței

străpung bezna decadenței și a infamiei,

acolo unde strigătul deznădejdii

se înalță către cerul izbăvitor.

Copiii respiră și cântă într-un aer viciat

de praful si pulberea de pe scena țării,

pe care figuranții îmbrâncesc actorii,

într-un ridicol spectacol despre incompetență,

pe care sar, de „bucurie”, țapi ispășitori,

iepuri de câmp minat și purceluși de logoree.

Copiii se duc la culcare, pentru a visa,

în timp ce părinții veghează

pentru a nu se stinge flacăra speranței,

pentru a nu lăsa Balaurul cu zeci de capete

să le înghită viitorul,

pentru a nu muri atunci când vor închide ochii.

Părinții veghează…și protestează!