Tag Archives: parinti

De veghe

19 Feb

Copiii desenează pe asfaltul Pieței,

acolo unde oamenii mari, răscoliți de prezent,

își amintesc de întunericul trecutului,

acolo unde luminițile speranței

străpung bezna decadenței și a infamiei,

acolo unde strigătul deznădejdii

se înalță către cerul izbăvitor.

Copiii respiră și cântă într-un aer viciat

de praful si pulberea de pe scena țării,

pe care figuranții îmbrâncesc actorii,

într-un ridicol spectacol despre incompetență,

pe care sar, de „bucurie”, țapi ispășitori,

iepuri de câmp minat și purceluși de logoree.

Copiii se duc la culcare, pentru a visa,

în timp ce părinții veghează

pentru a nu se stinge flacăra speranței,

pentru a nu lăsa Balaurul cu zeci de capete

să le înghită viitorul,

pentru a nu muri atunci când vor închide ochii.

Părinții veghează…și protestează!

 

Anunțuri

Eroi înfriguraţi

18 Dec

E iarnă…şi-n mine tremură zăpada,

Fiori de gheaţă se topesc în valul de sânge…

Martirii Libertăţii au murit degeaba?

În urma lor, Dreptatea încă plânge!

 

E frig…şi-afară şi-năuntru,

Părinţi orfani trăiesc printre morminte,

La coada izbăvirii îşi aşteaptă rândul,

An după an se-mbracă în tristele veşminte!

 

Tineri frumoşi nu şi-au găsit ursite,

Au fost la întâlnirea cu glonţul ucigaş…

Durerea nu se stinge în lumânări topite,

Rămânem, prin tăcere, doar un popor de laşi!

 

E iarnă, iarăşi iarnă, în templul amintirii,

Ne-am osândit să ducem crucea resemnării…

Ce-am fi ajuns noi, astăzi, fără Eroii Răzvrătirii,

De ne permitem să-i lăsăm în frigul nepăsării?

Zboara

20 Sep

Zboară, copile, întinde-ţi mâinile către cer,

Pământul şi cerul sunt aripile tale,

Înalţă-te deasupra tuturor,

Viitorul lumii îţi stă la picioare.

Priveşte, cu ochii tăi mari, răsăritul,

Când zâmbeşti, soarele străluceşte mai tare,

Prinde-ţi de mână părinţii, când vine-asfinţitul,

În braţele lor, trecutul nu doare…

Zboară, suflet curat, zboară departe,

Du-te, în tărâmul de vis al iubirii,

Acolo unde toate fructele lumii sunt coapte,

Primind, în tăcere, armonia luminii.

Lasă-ţi bunătatea să zburde prin ceruri,

Primeşte-i cu drag pe cei ce vin la tine;

Au renunţat cu toţii la dueluri,

Căutând acum împăcarea cu sine.

Zboară, gând frumos, zboară către lume,

Copiii planetei te-aşteaptă de zor,

Nu contează în viaţă dacă ai vreun nume,

Continuă-ţi paşnic minunatul tău zbor!