Coroana anilor trăiți se-mbogățește,
Pe piedestalul vieții urci agale,
În fața ta apusul strălucește,
În urma ta răsar alte vlăstare.
Pe scena lumii ai dansat adesea,
Ai transformat tristețea-n bucurie,
Cu grație ți-ai afișat noblețea
Și-ai răspândit în jur doar armonie.
Frumoasele-anotimpuri îți colorează trena,
Alaiul celor dragi te emoționează,
Cu flori și vorbe dulci tu uiți cum trece vremea,
În sufletul curat păstrezi tot ce contează.
Nu te uita în urmă, nu regreta vreo clipă,
Continuă-ți urcarea spre bolta omenirii!
În pași de vals, sublim, iubirea te ridică
Și îți îndrumă ochii spre farmecul luminii.