Tag Archives: amintiri

Iarnă caldă

19 feb.

În iarna călduroasă păstrez amintirile la rece,

închise în pivnița trecutului argintiu,

placat cu un strat subțire de gheață.

Din butoiul magic îmi umplu cupa cu speranțe,

sorb până la ultima picătură, însetat de veșnicie

și mă cufund în somnul titanic.

Visez la iarna albă, plină de bucurie,

în care copiii își colorează obrajii în roșu,

pentru a se deosebi de oamenii de zăpadă.

Visez la timpurile de odinioară, pline de sens,

în care oamenii se mulțumeau cu vorbe bune

și agățau în brad globuri de suflet, în fiecare seară…

În iarna prea caldă mă topesc încet,

picură din mine timpul dezghețat,

se subțiază tot mai mult aripile de ceară.

Altă toamnă

2 nov.

Se schimbă-ncet natura, din verde-n ruginie,

Pădurea etalează covorul său de frunze,

Revine peste dealuri culoarea aurie,

Revine peste noi a toamnei nostalgie.

Am renunțat la valuri și zile zbuciumate,

Ne-am despărțit de nopțile fierbinți,

Acum ne îmbătăm cu fructe aromate,

Acum ne răscolesc iubirile plecate.

Rămânem singuri, în tăcerea serii,

Ne încălzim cu amintiri frumoase,

O altă zi s-a scurs în clepsidra tăcerii,

O altă toamnă așteaptă-n noi venirea iernii.

 

Dor nebun

20 ian.

De dorul tău tai noaptea în fâșii,

Să învelesc cu ele clipele pustii;

În patul gol doar Luna-și face cuib,

Lumina ei îmi arde inima de plumb!

 

Cu gândurile reci îmi încălzesc speranța,

Aștept, ca un năuc, să vină dimineața,

Doar glasul tău mi-ar dezmorți tăcerea,

Doar un sărut mi-ar alunga durerea!

 

Te-aștept să vii, ca pe un ultim tren,

În care să-mi urc trupul și sufletul rebel,

Să-mi duci iubirea pe căi necunoscute,

Să reaprinzi în mine dorințele pierdute!

 

De dragul tău tai viața în fâșii,

Să leg cu ele amintiri târzii,

În păr să-ți prind o ultimă visare,

Pe buzele fierbinți să-ți dau o sărutare!

 

Favoare

14 iul.

Întinde-mi mâna, să te trec peste puntea suspinelor,

călcând pe oglinda amintirilor,

privind înainte, spre un alt decor,

în care să se stingă năvalnicul dor!

Arată-mi un zâmbet, cât o întreagă viață,

când te trezesc în fiecare dimineață,

când sunt prea trist sau poate obosit,

când dorul de iubire în zori s-a risipit!

Oferă-mi un sărut, din suflet renăscut,

să uităm de trecutul în care ne-am pierdut,

să-mbrățișăm prezentul, cu a sa favoare,

știind că nouă viața ne-a rămas datoare!

Amândoi

5 mai

Nu-ți cer nimic ce nu-mi poți da,

Nici amintiri și nici poeme,

Vreau doar să simt căldura ta,

Când visele se-afundă-n perne.

Nu-ți cer trecutul inutil,

Nici nopțile târzii, de vară,

Vreau doar acum aici să fii,

Când gândul meu la tine zboară.

Nu-ți cer iubirea înapoi,

Nici sărutări, nici jurăminte,

Vreau doar să mergem amândoi

Pe-aleea inimilor înflorite.

Când vine toamna

19 nov.

Sunt călătorul toamnei de poveste,

Mă las sedus de timpul auriu,

Admir tăcut culorile terestre

Și caut armonia în tot ce este viu.

Natura mă-nconjoară cu-a sa melancolie,

Copacii se despart de frunzele pictate,

Resimt, privind în urmă, o dulce nostalgie,

Pentru oameni și locuri în inimă păstrate.

Străbat cu gândul lumea și lumea mă străbate,

Sub frunzele căzute se-ascund cărări de suflet,

Aleargă-n mine amintiri ce nu pot fi uitate,

Mă cheamă iar la joacă, dar le refuz c-un zâmbet.

Azi sunt adultul toamnei împlinite,

Mă bucur de belșugul ploilor tăcute,

Dar undeva, acolo, sunt clipe fericite,

Ce-așteaptă să renască din vremi demult trecute.

Prieteni

20 aug.

Anii zboară, fără să ne-ntrebe,

Mai povestim, din când în când, la un pahar,

Ne bucurăm de fiecare revedere,

Sperând ca viața să nu treacă în zadar.

Ne-am dus pe căi necunoscute,

Ne-am despărțit de-atâtea ori,

În viață facem sacrificii multe,

Lăsând prietenia ascunsă printre nori.

Ne amintim prea rar ce-a fost odată,

Prezentul ne împinge de la spate,

Nu am găsit oglinda fermecată,

Care să ne arate clipele uitate.

Te-aștept, prietene, să ne privim în ochi,

Oglinda sufletului de odinioară,

Și chiar de timpul nu se-oprește-n loc,

Noi să ne bucurăm ca-ntâia oară!

Cai verzi

18 iun.

Caii verzi nu mai aleargă pe pereți,

Și-au frânt picioarele în gropile imaginației,

Au nevoie de aripi pentru a-și trăi libertatea,

Au nevoie de curaj ca să-și înfrunte soarta.

De coamele-argintii nu se mai prind copiii,

În șaua inocenței acum se-așterne praful,

Dau din copite anii, uitându-se în spate,

Sperând să rupă lanțul de amintiri sudate.

Caii verzi nu mai aleargă prin livezi,

Pomii înfloriți nu le mai taie calea,

Acum stau priponiți de un anost ecran,

Uitându-se cum viața li se scurge-n van.

În herghelii urbane își pierd identitatea,

Visează la câmpii cu flori și iarbă verde,

Visează să-și ia zborul, să scape de-ntuneric,

Sperând s-ajungă liberi, pe un tărâm feeric.

Uitare

10 iul.

A mai trecut un an de când nu ne-am văzut,

În lumea asta mică nu-i loc pentru-amândoi,

Rămânem cu-amintiri dintr-un frumos trecut,

Când bucuria vieţii o împărţeam la doi.

 

A mai trecut un val peste nisipul rece,

Păşesc tăcut pe ţărm, fără să las vreo urmă,

Peste furia mării doar soarele mai trece,

Peste uitarea noastră doar dorul mai răsună.

 

A mai trecut un gând prin clipe efemere,

S-a stins încet pe bolta nepăsării,

La tine-a mai ajuns doar pulbere de stele,

Cu care să îţi vindeci rănile uitării.

 

A mai trecut un dor, printre atât de multe,

Rămâne doar ecoul strigătului său,

Păstrez o scoică-n suflet cu vuietele mute

Şi sper să te revăd, când o vrea Dumnezeu!

Vis de iarna

14 feb.

Iarna3

Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară,

Căzuţi din albul paradisului din cer,

Visăm la timpul de odinioară,

Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.

 

Visăm la fericirea în amintiri uitată,

Când timpul ne-aştepta să fim copii,

Visăm la bucuria de Sărbători redată,

Când la fereastră ascultam colindele târzii.

 

Visăm la noi, fără singurătate,

La începutul vorbelor de-amor,

Visăm la dialoguri spuse-n şoapte,

Când inimile noastre fremătau de dor.

 

Visăm la îngeri rechemaţi de soartă,

Veniţi pe lume ca să îi iubim,

Visăm la oameni înălţaţi prin faptă,

Veniţi să ne înveţe cum să dăruim.

 

Visăm frumos la fulgii ce coboară,

Cum se aşează peste noi cuminţi,

Simţim cum sufletul se înfioară,

Când se topesc în palmele fierbinţi!