Tag Archives: dreptate

Anul Nou

1 ian.

Astăzi Anul se-noiește,

Cu țoale de la mall, firește,

Și începe a umbla,

Pe Facebook a se lăuda;

Merge țanțoș, pe călcâie,

În gură cu o lămâie,

Ca să îi mai treacă greața,

Când îl plictisește viața,

Se uită de sus la lume:

Cum de uită al său nume?

Cum de nu îi fac pe plac,

Nimeni să nu-i dea un Like?

Astăzi Anul ia avânt,

Prima dată pe pământ…

Stă un pic și se gândește,

Oare ce-l neliniștește?

De ce-ar trebui să zbori,

Dacă ai putea să dormi?

Ce-i cu-atâta vânzoleală,

Mai ales pe burta goală,

Nu mai bine stai în fund

Și tragi tare din tutun?

Nu mai bine tragi o dușcă,

Iar apoi să pleci ”din pușcă”?

Și dacă nu vei pleca,

Oare cin s-o supăra?

Că doar anul ăsta-i lung,

Mai este pân la Crăciun,

Este timp și de muncit,

Dar mai ales de chefuit!

Anul ăsta nu-i de glumă,

Treaba o să meargă strună:

O s-avem șosele bune,

Ca să nu mai facem glume,

O s-avem autostrăzi,

Pe hârtia de pe lăzi,

O s-avem lapte și miere,

Să hrănim caii cu ele…

Ăia verzi de pe pereți,

Că-s ai noștri geți-begeți!

Să nu vină-aici Străinul,

Să ne facă nouă plinul,

Căci noi ne vom descurca,

Chiar de n-avem ce mânca,

Vom vota planuri mărețe,

Scoase de niște minți crețe,

Vom da votul și-unui hoț,

Doar să ne mintă frumos!

Astăzi Anul se pornește,

Pe la toți el poposește,

Să ne-aducă daruri bune,

Mai multă înțelepciune,

Gând senin și cumpătare,

Dragoste și alinare,

Sănătate și dreptate,

Curaj și prosperitate!

LA MULȚI ANI!

 

Reclame

Eroi înfriguraţi

18 dec.

E iarnă…şi-n mine tremură zăpada,

Fiori de gheaţă se topesc în valul de sânge…

Martirii Libertăţii au murit degeaba?

În urma lor, Dreptatea încă plânge!

 

E frig…şi-afară şi-năuntru,

Părinţi orfani trăiesc printre morminte,

La coada izbăvirii îşi aşteaptă rândul,

An după an se-mbracă în tristele veşminte!

 

Tineri frumoşi nu şi-au găsit ursite,

Au fost la întâlnirea cu glonţul ucigaş…

Durerea nu se stinge în lumânări topite,

Rămânem, prin tăcere, doar un popor de laşi!

 

E iarnă, iarăşi iarnă, în templul amintirii,

Ne-am osândit să ducem crucea resemnării…

Ce-am fi ajuns noi, astăzi, fără Eroii Răzvrătirii,

De ne permitem să-i lăsăm în frigul nepăsării?

Dreptatea

15 nov.

Dreptatea se târăşte pe pământul pustiit,

îngenuncheată de rănile neputinţei;

strigă zadarnic spre cerul stăpânit de vulturi,

vocea i se izbeşte de ziduri!

Unde sunt locuitorii acelui tărâm de vis,

în care omenia era regina virtuţii?

Unde sunt îngerii căzuţi din Paradis,

care s-ocrotească până la final părinţii?

Dreptatea răsuflă cu greu,

pe câmpul înnegrit de promisiuni putrezite;

aerul lumii este otrăvit,

plin de speranţe neîmplinite.

Unde o fi conştiinţa-mpăcată,

care să-i vorbească societăţii?

Unde or fi oamenii cu inima curată,

care să-i întindă o mână Dreptăţii?