Tag Archives: sperante

Condamnat

11 aug.

Am vrut să zbor, dar m-au ținut legat,

mi-au închis visele în întuneric,

mi-au ars gândurile cu nepăsare,

mi-au ucis speranțele cu clipe otrăvite!

Am vrut să cânt, dar mi-au lipit buzele,

mi-au alungat notele de pe portativ,

mi-au sufocat ecoul sufletului,

m-au asurzit cu țipetele lumii!

Am vrut să te iubesc, dar te-au răpit,

mi-au răstignit sentimentele,

mi-au străpuns inima într-un apus

și m-au lăsat să mor, fără răspuns!

Reclame

Acum e vremea…

31 dec.

E vremea marilor speranțe, de timp adorate,

lăsate să zburde pe câmpul cu flori,

lăsate să-și întindă aripile primului zbor,

cu care s-atingă bolta imensului dor!

E vremea marilor iubiri, partajate,

lăsate să zboare spre cerul plin de culori,

lăsate să-și cânte minunatul fior,

cu care să oprească timpul în zori!

E vremea marilor dorințe, uitate,

lăsate într-un colț de suflet, umbros,

lăsate s-aștepte venirea unui timp luminos,

în care să strălucească nespus de frumos!

 

 

Dreptatea

15 nov.

Dreptatea se târăşte pe pământul pustiit,

îngenuncheată de rănile neputinţei;

strigă zadarnic spre cerul stăpânit de vulturi,

vocea i se izbeşte de ziduri!

Unde sunt locuitorii acelui tărâm de vis,

în care omenia era regina virtuţii?

Unde sunt îngerii căzuţi din Paradis,

care s-ocrotească până la final părinţii?

Dreptatea răsuflă cu greu,

pe câmpul înnegrit de promisiuni putrezite;

aerul lumii este otrăvit,

plin de speranţe neîmplinite.

Unde o fi conştiinţa-mpăcată,

care să-i vorbească societăţii?

Unde or fi oamenii cu inima curată,

care să-i întindă o mână Dreptăţii?