Tag Archives: timp

Întreabă-mă

5 iul.

Întreabă-mă despre ziua de mâine,

Nu mă ține prizonier în trecut,

Zilele rămân tot mai puține,

Nu vreau să mă gândesc la ce-am pierdut!

 

Întreabă-mă despre următorul anotimp,

Despre viața ce curge prin noi și natură,

Mă simt ca un hoț ce vrea să fure timp,

Știind că va plăti în cele din urmă!

 

Întreabă-mă despre cei mici,

Despre lumea lor, alterată de noi,

Despre mintea invadată de frici,

Care ne-ascunde soarele prin nori!

 

Întreabă-mă despre omul din mine,

Nu despre cum arăt și aparențe…

Am rămas singur, departe de tine,

Cu sufletul străpuns de sentimente!

 

Publicitate

Din adâncuri

30 iun.

S-au scufundat în mine atâtea sentimente,

Ca-ntr-un ocean avid de nemurire;

Timpul nu le-a salvat de dor și de regrete,

Doar le refuză raza de lumină.

Așteaptă în adâncuri o tresărire-a vieții,

Să le aducă iar la suprafață;

În noaptea lungă, rece, se roagă dimineții,

Să le trimită-n zori o urmă de speranță.

Vor fi sau nu salvate din tragica uitare?

Doar sufletul mai știe trăirile ascunse…

Cu picuri de lumină, pășind pe a lor cale,

Vor reveni la viață iubirile apuse!

 

Sursa foto: Google Images

Visare

17 feb.

În nopțile de iarnă, prea pline de tăcere,

Ascult în gând cum cântă primăvara,

Visez la câmpuri verzi și forme de himere,

Cu care să-mi pictez în suflet evadarea.

 

Afară ninge liniștit, privesc la marea albă,

Sunt prizonierul timpului de-odinioară,

Când alergam înfrigurat spre inima ta caldă,

În care să-mi topesc, încet, iubirea hibernală.

 

Văd pașii tăi întroieniți în tinereți apuse,

Când amândoi pășeam desculți pe sentimente;

Azi doar repet, în gând, din vorbele nespuse,

Ce-ar fi putut să schimbe o viață de regrete.

 

Fereastra înghețată ascunde chipul tău,

Mi-apropii răsuflarea, să-i încălzesc surâsul,

Te văd așa cum te-am iubit doar eu:

Zâmbind cu ochii-n lacrimi și alungând trecutul.

 

Dor de toamnă

13 oct.

Pe cărări de toamnă îmi duc dorul,

Să-i arăt splendoarea de culori,

Să mai simt o dată-n piept fiorul

Timpului ce trece-n grabă peste noi.

Bogăția vieții mă-nconjoară,

Vii și livezi coapte-și strigă darul,

Oameni fericiți, la ceas de seară,

Se adună-n piețe, să-nchine paharul.

Noaptea se întinde, cu a sa răcoare,

Razele de lună împletesc povești…

Te aștept, iubito, să-ți cad la picioare

Și să-ți spun, în șoaptă, ce frumoasă ești!

Minunată

15 sept.

Ce frumoasă ești când zâmbești,

când clipești, când iubești!

Pășești ușor pe visele moi,

să nu trezești timpul adormit,

mă acoperi cu dragostea caldă,

strângând în brațe fiecare răsuflare.

Pășești desculță pe bolta înstelată,

culegi în fiecare noapte șoapte dulci,

în suflet știi s-aprinzi lumina diafană,

să-ți văd în ochi sclipirea de-nceput…

Ce frumoasă ești când iubești,

când dorești, când trăiești!

S.O.S.

31 mart.

Căzut din cer, într-o lume necunoscută,

învăț cum să trăiesc printre străini,

învăț răbdarea și iubirea ascunsă,

deghizat în trupul efemer.

Alungat din paradis, pe-o planetă albastră,

învăț să înot într-un ocean de vise,

învăț să respir, privind pe fereastră,

închis în propriul abis.

Pierdut în acest Univers, fără speranță,

învăț cum să accept și să iert,

învăț credința într-o altă viață,

trimițându-Ți al meu S.O.S.

 

(n.a.: S.O.S. = Save Our Souls)

Acum e vremea…

31 dec.

E vremea marilor speranțe, de timp adorate,

lăsate să zburde pe câmpul cu flori,

lăsate să-și întindă aripile primului zbor,

cu care s-atingă bolta imensului dor!

E vremea marilor iubiri, partajate,

lăsate să zboare spre cerul plin de culori,

lăsate să-și cânte minunatul fior,

cu care să oprească timpul în zori!

E vremea marilor dorințe, uitate,

lăsate într-un colț de suflet, umbros,

lăsate s-aștepte venirea unui timp luminos,

în care să strălucească nespus de frumos!

 

 

Când vine toamna

19 nov.

Sunt călătorul toamnei de poveste,

Mă las sedus de timpul auriu,

Admir tăcut culorile terestre

Și caut armonia în tot ce este viu.

Natura mă-nconjoară cu-a sa melancolie,

Copacii se despart de frunzele pictate,

Resimt, privind în urmă, o dulce nostalgie,

Pentru oameni și locuri în inimă păstrate.

Străbat cu gândul lumea și lumea mă străbate,

Sub frunzele căzute se-ascund cărări de suflet,

Aleargă-n mine amintiri ce nu pot fi uitate,

Mă cheamă iar la joacă, dar le refuz c-un zâmbet.

Azi sunt adultul toamnei împlinite,

Mă bucur de belșugul ploilor tăcute,

Dar undeva, acolo, sunt clipe fericite,

Ce-așteaptă să renască din vremi demult trecute.

Zâmbetul primăverii

21 mai

Ne-am trezit cu soarele la masă,

cu flori de măr la tâmple

și vlăstare de timp renăscute,

ne-am trezit flămânzi de aer proaspăt,

de viața ce curge prin apa de munte.

Ne-am hrănit cu liniștea pădurii,

cu raze de primăvară

și frunze din nou înverzite,

ne-am hrănit cu cântecul naturii

și cu-ale noastre doruri împlinite.

Ne-am culcat cu Luna printre gânduri,

cu sentimente evadate din trup

și fiori cuibăriți într-un suflet,

ne-am culcat pe timpul mamut,

sperând să ne trezim pe-o clipă de zâmbet.

Picuri de viata

14 apr.

Picură roua de pe frunzele trezite la viață,

Udă pământul și tălpile înfipte în timp,

Raze de soare ne-aduc din cer speranță,

Lumina dimineții ne-arată al lumii chip.

Picură stropii de ploaie pe seceta minții,

Gânduri uscate, din nou, înverzesc,

Vorbe de dor aprind făclia dorinței,

Priviri îndrăgostite sub pleoape-nfloresc.

Picură liniștea în noaptea senină,

Pe bolta întinsă doar aștrii clipesc,

Sufletul își caută armonia deplină,

Adormindu-și trupul cu visul ceresc.

Picură lumânarea, de veghe aprinsă,

Întărind credința în viața divină,

Picură lacrimi, pe durerea nestinsă,

Când în noaptea de Paște Dumnezeu suspină.