Tag Archives: zbor

Dorul meu

25 aug.

Adie vântu-n crengile bogate,

Un aer cald îmi mângâie tăcerea,

Ascund în mine clipele pictate

Cu-mbrățișări ce-au stors din noi durerea.

Se bucură de viață trandafirii,

Parfumurile lor îmi amintesc de tine,

Petale moi se dăruiesc luminii,

Așa cum tu te lași prinsă de mine.

Vin porumbeii să-mi deschidă cerul,

Cu brațele întinse mă înalț în zbor,

Străbat singurătatea ce-nvăluie misterul

Și cad la tine-n brațe, împins de al meu dor!

Reclame

Acum e vremea…

31 dec.

E vremea marilor speranțe, de timp adorate,

lăsate să zburde pe câmpul cu flori,

lăsate să-și întindă aripile primului zbor,

cu care s-atingă bolta imensului dor!

E vremea marilor iubiri, partajate,

lăsate să zboare spre cerul plin de culori,

lăsate să-și cânte minunatul fior,

cu care să oprească timpul în zori!

E vremea marilor dorințe, uitate,

lăsate într-un colț de suflet, umbros,

lăsate s-aștepte venirea unui timp luminos,

în care să strălucească nespus de frumos!

 

 

Cai verzi

18 iun.

Caii verzi nu mai aleargă pe pereți,

Și-au frânt picioarele în gropile imaginației,

Au nevoie de aripi pentru a-și trăi libertatea,

Au nevoie de curaj ca să-și înfrunte soarta.

De coamele-argintii nu se mai prind copiii,

În șaua inocenței acum se-așterne praful,

Dau din copite anii, uitându-se în spate,

Sperând să rupă lanțul de amintiri sudate.

Caii verzi nu mai aleargă prin livezi,

Pomii înfloriți nu le mai taie calea,

Acum stau priponiți de un anost ecran,

Uitându-se cum viața li se scurge-n van.

În herghelii urbane își pierd identitatea,

Visează la câmpii cu flori și iarbă verde,

Visează să-și ia zborul, să scape de-ntuneric,

Sperând s-ajungă liberi, pe un tărâm feeric.

Alb

23 dec.

poza-iarna2

Mă-mbrac în alb, în anotimpul rece,

Să mă ascund prin fulgii de zăpadă,

S-arunc cu bulgări în timpul care trece,

S-aştept, din nou, copilăria să mă vadă!

 

Păşesc pe alb, în ţara de poveste,

Acolo unde zâmbetele strălucesc,

Aştept cu-nfrigurare marea veste,

De la colindători cu har dumnezeiesc!

Mă-mbrac în suflet alb, în seara de Crăciun,

Să ningă liniştit pe bradul bucuriei,

Să mi-amintesc de tot ce-a fost mai bun,

Atunci când respiram duhul copilăriei!

Păşesc pe luciul zilelor de gheaţă,

În urma mea văd urmele de dor,

Atât de multe chipuri s-au schimbat la faţă,

Atât de multe inimi aşteaptă al lor zbor!

Zboara

20 sept.

Zboară, copile, întinde-ţi mâinile către cer,

Pământul şi cerul sunt aripile tale,

Înalţă-te deasupra tuturor,

Viitorul lumii îţi stă la picioare.

Priveşte, cu ochii tăi mari, răsăritul,

Când zâmbeşti, soarele străluceşte mai tare,

Prinde-ţi de mână părinţii, când vine-asfinţitul,

În braţele lor, trecutul nu doare…

Zboară, suflet curat, zboară departe,

Du-te, în tărâmul de vis al iubirii,

Acolo unde toate fructele lumii sunt coapte,

Primind, în tăcere, armonia luminii.

Lasă-ţi bunătatea să zburde prin ceruri,

Primeşte-i cu drag pe cei ce vin la tine;

Au renunţat cu toţii la dueluri,

Căutând acum împăcarea cu sine.

Zboară, gând frumos, zboară către lume,

Copiii planetei te-aşteaptă de zor,

Nu contează în viaţă dacă ai vreun nume,

Continuă-ţi paşnic minunatul tău zbor!

Iubire tomnatică

27 oct.

Te-aştept iubito, când toamna se  întoarce,

Să mă-nveleşti cu plete ruginii,

În pat să mă hrăneşti cu mere coapte,

Iar setea să mi-o stingi cu struguri aurii.

 

Covor de frunze-ţi voi întinde la picioare,

Desculţă să păşeşti spre inima-mi deschisă,

Îţi voi turna în cupă o magică licoare,

Din care să sorbi zilnic dragostea promisă.

 

Te-aştept iubito, când păsările pleacă,

De mână ne vom ţine, privind în urma lor;

Vom rămâne tăcuţi, sperând să se întoarcă

Iubirea de-altădată şi-al tinereţii zbor.

 

Cu paşi mărunţi vom merge prin parcul dezgolit,

Să ne-amintim de vara frumoasei tinereţi,

Iar toamna-mi va şopti cât de mult ne-am iubit,

Când am pornit pe drumul comunei noastre vieţi.