Arhiva | Social RSS feed for this section

La Multi Ani!

31 dec.

La Mulți Ani! Hai, că se poate,

Un An Nou mai bun în toate:

Cu mai multă omenie și fără-atâta gălăgie,

Cu mai multă dăruire și fără dezamăgire,

Cu mai multe fapte bune și fără să facem „spume”,

Cu mai multă veselie, dar fără „paranghelie”!

La Mulți Ani și sus paharu,

Să ne vedem și la Anu,

Sănătoși și plini de viață,

Cu glas bun și cutezanță,

Cu inima mereu curată

Și cu credința păstrată!

La Mulți Ani! Hai, că se poate,

Mergem veseli mai departe,

Chiar dacă „winter is coming”,

Haideți să rămânem Oameni,

Să nu devenim „stafii”,

Luând-o razna pe câmpii,

Alergând după himere

Și strigând „Așa mai mere!”;

Poate merge „într-un fel”,

Dacă ești din Winterfell,

Dar aici, la „Românica”,

Încă n-ai văzut „nimica”!

La Mulți Ani, cu sănătate,

Să vă dea Domnul de toate,

Domnul cel adevărat,

Nu în „roșu” îmbrăcat :)!

Să aveți un an mai bun,

Fără ca să dați vreun „tun”,

Să trăiți în armonie,

Nu un an, măcar vreo mie!

Sus paharul, să cinstim și de bine s-auzim!

La Anu și La Mulți Ani!

 

Reclame

Eroi înfriguraţi

18 dec.

E iarnă…şi-n mine tremură zăpada,

Fiori de gheaţă se topesc în valul de sânge…

Martirii Libertăţii au murit degeaba?

În urma lor, Dreptatea încă plânge!

 

E frig…şi-afară şi-năuntru,

Părinţi orfani trăiesc printre morminte,

La coada izbăvirii îşi aşteaptă rândul,

An după an se-mbracă în tristele veşminte!

 

Tineri frumoşi nu şi-au găsit ursite,

Au fost la întâlnirea cu glonţul ucigaş…

Durerea nu se stinge în lumânări topite,

Rămânem, prin tăcere, doar un popor de laşi!

 

E iarnă, iarăşi iarnă, în templul amintirii,

Ne-am osândit să ducem crucea resemnării…

Ce-am fi ajuns noi, astăzi, fără Eroii Răzvrătirii,

De ne permitem să-i lăsăm în frigul nepăsării?

Plugusorul „Sperantei”

31 dec.

Aho, aho, copii şi fraţi,

Părinţi, rude şi cumnaţi,

Oameni simpli adunaţi,

Staţi puţin şi nu plecaţi,

Pe site-uri nu navigaţi,

Ci cuvântul mi-ascultaţi!

 

Mâine anul se-înnoieşte,

Pluguşorul se porneşte

Şi începe a umbla,

Pe la case-a colinda:

Iarna-i grea? Ce glumă bună! 🙂

Aştept să ningă de vreo lună,

Cică iarna nu-i ca vara,

Dar pare ca primăvara!

Am avut un an nebun,

Cu 15 grade de Crăciun,

Câmpuri pline de mioare

Şi ciobani râzând la soare!

 

Ia mai mânaţi măi flăcăi,

Să se-audă peste văi,

S-o trezim pe Iarna Grea,

S-arunce cu fulgi de nea!

Sunaţi măi din zurgălăi,

Hăăăi, Hăăăi!!!

 

Anul ce s-a încheiat,

Mare lucru ne-a `nvăţat:

Cu speranţa de mai bine,

Vreme trece, vreme vine!

Pentru „sfânta” Lamentare,

S-aprindem o lumânare,

S-aşteptăm cuminţi Potopul,

Să cadă din cer Norocul!

Da, să terminăm cu munca,

Să rămânem doar cu ţuica,

Să sperăm că va fi bine,

Într-o altă Românie,

Fără hoţi şi şarlatani,

Fără fiţe şi golani,

Fără iarnă „pe uscat”

Şi cu gâtul însetat! 🙂

 

Ia mai mânaţi măi flăcăi,

Să se-audă peste văi,

Să trezim Apocalipsa,

Ca să nu-i mai simţim lipsa!

Sunaţi măi din zurgălăi,

Hăăăi, Hăăăi!!!

 

Anul Nou la uşă bate,

O să vină cu de toate,

Mai ales cu veselie

Şi cu multă „nebunie”,

C-aşa-i Românul, măi frate,

Bun la tot şi prost în toate,

Când ceva-l nemulţumeşte,

Iese-n stradă şi răcneşte,

Iar dacă e frig afară,

Stă în pat şi se „răscoală”! 🙂

Hai să nu ne agităm,

Că nimic nu rezolvăm,

Mai bine să cugetăm,

Din greşeli să învăţăm!

Să ne fie casa Casă,

Să ne fie masa Masă,

Să ne fie ţara Ţară,

Să n-o iubim doar „de-afară”,

Să ne fie viaţa Viaţă,

Daţi-o naibii de speranţă,

Căci e ultima ce moare,

De oameni în cot o doare!

Să-i facem cu toţi în ciudă,

Să nu-i mai suflăm în strună,

Să-i zicem o urătură,

Toţi, în cor, cu voie bună! 🙂

 

Ia mai mânaţi măi flăcăi,

Să se-audă peste văi,

Să trezim în noi Credinţa

De a ne-ntări Voinţa!

Sunaţi măi din zurgălăi,

Hăăăi, Hăăăi!!!

Viaţă scumpă, nu în bani,

La Anu’ şi La Mulţi Ani!

Omul modern

11 apr.

Privesc această Lume de Azi, în care am privilegiul să trăiesc şi mă întreb dacă aceasta este lumea pe care mi-aş fi dorit-o! Ceea ce înseamnă Prezentul aici, unde mă aflu, pentru majoritatea ţărilor de pe glob înseamnă Viitorul, adică vor trece foarte mulţi ani pentru a atinge acest nivel de dezvoltare şi de civilizaţie.  Oare schimbă această diferenţă de dezvoltare a societăţilor, mai mică sau mai mare, percepţia oamenilor faţă de timpul trăit, faţă de modul de viaţă? Putem pretinde că sunt mai fericiţi cei care trăiesc într-o societate mai dezvoltată, că au o percepţie diferită faţă de timp?

Dezvoltarea, progresul, standardele înalte de civilizaţie se ating prin muncă şi iar muncă… A munci înseamnă a fi ocupat, iar atunci când eşti ocupat timpul trece fără să-ţi dai seama! Când spunem că timpul a trecut foarte repede înseamnă că am avut multe lucruri de făcut şi nu am avut timp şi pentru altceva: pentru introspecţie, pentru judecăţi de valoare, pentru conştientizarea clipelor trăite sau, pur şi simplu, pentru a trăi pentru noi înşine…

Ceea ce văd de la înălţimea acestei coline este un oraş dezvoltat, modern, un oraş civilizat, în care oamenii sunt foarte ocupaţi, muncesc pentru a se putea bucura de acest standard ridicat de civilizaţie şi pentru care timpul trece foarte repede! Înclin să cred că percepţia  oamenilor faţă de timp este diferită de la o ţară la alta, de la un oraş la altul, de la un loc la altul şi, poate cel mai important, de la un om la altul. Chiar dacă oamenii ar trăi la fel de mult, percepţia faţă de acest timp trăit ar fi diferită: cineva ar spune că viaţa sa a fost lungă, altcineva ar spune că a fost scurtă, altcineva nu ar spune nimic! Mă întreb: într-o ţară foarte săracă, unde foarte mulţi oameni stau şi nu fac mare lucru toată ziua, ba mai şi rabdă de foame, cum o fi ziua, scurtă sau lungă? Tot 24 de ore are o zi, dar mă întreb dacă percepţia oamenilor faţă de timpul unei zile este aceeaşi cu cea a celor din lumea dezvoltată, din lumea unde timpul înseamnă bani! Aceştia din urmă sunt foarte ocupaţi, orice secundă contează pentru ei şi trebuie valorificată, cuantificată în bani şi, la sfârşitul zilei, când vor fi satisfăcuţi de câţi bani au câştigat, vor spune: „Ce repede a trecut timpul, parcă abia a început săptămâna că s-a şi terminat!” Da, aşa este: parcă abia a început saptămâna, anul, viaţa, că s-a şi terminat!

Omul modern, civilizat, cu „pretenţii” de la viaţă, a ajuns la concluzia că timpul trece  prea repede şi, ceea ce este de neînţeles, el nu face nimic pentru a schimba ceva în modul lui de viaţă, pentru a schimba percepţia faţă de timpul trăit.  Omul modern acceptă cu bună ştiinţă să fie sclavul propriului confort, propriilor nevoi din ce în ce mai diversificate, propriilor frustrări, propriului orgoliu, propriei vanităţi şi chiar propriei laşităţi! Omului modern îi este frică! Îi este mult mai mult frică de a pierde ceva decât îi este frică unui om simplu, adesea sărac şi trecut prin multe încercări, care ştie că nu are mare lucru de pierdut.  Omul modern, civilizat, crede că poate plăti pentru a câştiga, sau cel puţin pentru a nu pierde, iar în schimbul banilor necesari pentru a face acest lucru va da propriul timp!

Continui să privesc tăcut spre oraş, acolo unde oamenii se grăbesc către nicăieri, doar se grăbesc pentru a-şi spune la sfârşitul zilei: „Ce repede a trecut timpul!”. Vor avea satisfacţia de a nu fi pierdut şi , poate chiar mai mult, de a fi câştigat ceva, de a-şi fi satisfăcut nevoile tot mai diversificate…

N-am timp

Mi-e capul plin de planuri ce-aşteaptă împlinire,

Trăiesc imaginar într-o lume mai bună,

Prezentu-i doar o treaptă spre tot ce se cuvine

A fi răsplata vieţii ce-mi stă la îndemână.

Văd doar cununi de lauri şi multă bogăţie,

Păşesc prin lumea mea cu nespusă mândrie;

Am luat tot ce-i mai bun de la democraţie,

Căci am crezut în ea cu atâta tărie!

Efortu-i trecător atunci când ai voinţă,

Iar timpul te-a născut ca să munceşti de zor;

Durerile se sting într-o mare dorinţă:

De-a fi mereu în viaţă un învingător!

N-am timp de prietenie sau de filosofie,

Sunt un robot organic c-un singur interes:

Îmi vreau răsplata-n viaţă, nu cred în nemurire,

Căci nu am cum să scap după atâta stres!…

Trăiesc imaginar în lumea avuţiei

Şi nu-mi salvez prezentul, de trudă sufocat,

Sacrific sănătatea pe altarul prostiei

Ce-ndeamnă pe tot omul să devină bogat!

Dialog cu Televizorul

16 feb.

Televizorul a devenit „prietenul” nr.1 al omului, deoarece petrecem cu el mai mult timp decât cu oricare alt prieten:

Tv: –  Bine c-ai venit acasă, că am foarte multe să-ţi spun! Ia telecomanda şi porneşte-mă!

–  Sunt obosit, n-am chef de prostiile tale!

Tv: – Te-ajut eu să te relaxezi, porneşte-mă! Îţi ofer cel mai bun divertisment!

–         În locul divertismentului tău de doi bani, mai bine dorm sau citesc o carte! N-am nimic de câştigat dacă stau gură-cască şi mă uit la tine!

Tv: –  Tinere, nu-mi place atitudinea asta! În primul rând că nu sunt  “de doi bani”, ci plăteşti mult mai mult pentru programele mele, iar în al doilea rând ai de câştigat foarte multe dacă mă urmăreşti!

–         Cum ar fi?

–         Poţi câştiga bani, dacă participi la concursurile anunţate şi, mult mai important, obţii informaţii preţioase!

–         Serios? Asta-i cea mai bună glumă! Informaţii preţioase zici?

–         Da! Afli ce se-ntâmplă în societate, peste tot în lume şi eşti la curent cu tot!

–         Tu eşti cumva „la curent” cu curentul, gazul, întreţinerea şi alte lucruri din viaţa mea?

Tv: –  Din viaţa ta? Ce treabă am eu cu viaţa ta? Eu am fost inventat de oameni ca să se uite ei la mine, nu eu la ei! Ia odată telecomanda aia şi porneşte-mă, că sunt plin de „surprize”!

–         Nu mă bate la cap, că nu te mai aprind niciodată!

Tv: –  Auzi la el, „niciodată”! Fără mine nu poţi trăi, n-are rost să te amăgeşti…Sunt invenţia secolului 20!

–         Şi de ce-ai fost inventat?

–         Eram pasul logic şi necesar după inventarea radioului. Eu sunt „radioul cu imagini”! Am fost creat din nevoia oamenilor de a comunica fără limite în spaţiu şi timp!

–         Eu nu cred în scopul tău „nobil”, ci cred mai degrabă că eşti o „unealtă” care serveşte interesele unor oameni care vor să profite de pe urma celor mulţi, care stau gură-cască în faţa ta!

Tv: –   Nu fi paranoic! Ai libertatea de a alege la ce programe te uiţi!

–         Sau dacă mă uit! Uite de-aia nu vreau să te-aprind, ca să nu cad în capcana manipulării tale!

–         Ce capcană, omule? Ai libertatea de a alege la ce să te uiţi!

–         Am libertatea să aleg din ceea ce mi se oferă, nu din ceea ce mi-aş dori eu…E o mică-mare diferenţă! Aici este capcana: atrageţi oamenii cu aşa-zisul „divertisment” şi le „băgaţi pe gât” (ca să le-ajungă-n cap) dezinformarea, manipularea, incultura, etc.

Tv: –  Stop, stop, că nu-i chiar aşa! Ceea ce difuzăm pe ecran este creaţia oamenilor, deci îi reprezintă! Aşa este lumea, bună sau rea, n-avem nicio vină pentru ceea ce se vede pe ecran…

–         Zău!? Dar din tot ce se întâmplă în lumea asta, bine şi rău, cine decide ce se dă pe post? De ce-ar trebui să văd o ştire morbidă în loc de una veselă, de ce să văd filme făcute de poporul X şi nu de Y, de ce să văd partizanii de partid  şi nu oameni neutri, de ce şi iarăşi de ce?

–         Oricine e liber să-şi facă  Televiziune şi să transmită ce vrea oamenilor!

–         Hai s-o lăsăm baltă cu „libertatea” fiecăruia de a face ce vrea! Între libertatea cuiva  de a vrea „să facă ce vrea” şi „libertatea” de a putea „să facă ce vrea” este o mare deosebire! Aici vorbim de interese financiare şi politice! Atât televiziunile private, cât şi cele aşa-zise „publice” (adică finanţate de noi, „păcălicii” cei mulţi) urmăresc să mă „exploateze”, în ideea de a obţine de la mine ceea ce-şi doresc ele!

Tv: –   Vor doar să te informeze şi să te distreze!

–         Vor să mă „informeze”, adică să mă manipuleze sau să mă dezinformeze, sau vor să mă „distreze”, adică să-mi creeze o anumită dependenţă de ele, pentru a deveni „credibile” ( prin obişnuinţa cu ele) atunci când vor vrea să fac ce-şi doresc ele ( de ex.: la alegeri, la donaţii, la cumpărături,  la „revoluţii”, etc.).

–         Ştii ceva? Sunt doar un Televizor, mă depăşeşte discuţia!

–         Tu eşti unealta Televiziunii, care este „unealta” lor!

Tv: –   De ce-ţi baţi capul? Distrează-te şi gata! Te rog, uită-te la ce-ţi pofteşte inima!

–         Dacă mai insişti, te arunc pe fereastră! Nu vezi că încerc să-mi „recâştig” libertatea?

–         Zău c-ai luat-o razna! Ce vină am eu în toată povestea asta?

–         Ai dreptate!…Doar eu te-am cumpărat!

–         Păi vezi?

–         Bine, spune-mi ce avem azi „în meniu”!?

Tv: –  Criza medicilor din ţară, care pleacă în străinătate…Atentat sinucigaş într-un aeroport, 35 de morţi şi zeci de răniţi (să vezi ce imagini!)…Gheţarii din zona artică se topesc în mod accelerat şi dispar, după 5000 de ani (cum de-au rezistat atâta timp?)…Bugetul de pensii este deficitar şi nu se poate autosusţine (4,3 milioane de salariaţi susţin 5,4 milioane de pensionari)…O femeie a fost sfâşiată de maidanezi, un analfabet a furat 1 milion de euro (dacă ştia să numere, oare fura mai puţin?), un călugăr a vrut să se sinucidă…Un copil a furat un calculator, a fost certat şi a vrut apoi să se sinucidă…Căderea unei bănci foarte mari din SUA a declanşat criza acolo şi apoi în toată lumea…Pretenţiile salariale la prima angajare au scăzut cu 50% din cauza crizei şi…

–         Gata! Ajunge!Dacă mai continui aşa, ori intru în depresie ori te-arunc pe fereastră!…

–         Păi de ce?! Sunt ştiri interesante!… Vrei filme?

–         Nuuu!! M-am lămurit! N-am găsit nimic de valoare, care să merite timpul meu…

Tv: –   Timpul tău? Oricum trece fără rost! Mai bine nu te gândeşti la nimic, doar stai şi priveşti!

–         Mda…Să stau şi să privesc…Ai dreptate! O să stau şi o să te privesc stins, ascultând liniştea timpului care trece, nealterat de televiziune!

A trecut şi „sfârşitul lumii”!

30 dec.

Iată că a trecut şi „sfârşitul lumii”, aşa cum au trecut multe altele înaintea lui…Au profitat toţi cei care au avut interesul să scoată pe piaţă şi să mediatizeze intens un astfel de „eveniment”, iar omul obişnuit, consumatorul de rând, a muşcat momeala, a înghiţit găluşca şi-i mulţumeşte lui Dumnezeu că nu s-a înecat, pentru că atunci chiar că s-ar fi adeverit „minunea”! De când s-a lansat zvonul apocaliptic şi până în ziua mult aşteptată (21.12.2012) au trecut câţiva ani, timp în care am consumat diverse „garnituri” pe acest subiect: ştiri, documentare, filme, cărţi şi orice altceva de „maxim interes” pentru public, dornic să nu moară fără să fie avizat despre anul, luna, ziua, minutul şi, dacă se poate, chiar secunda în care se va întâmpla acest lucru. Oare şi-a fixat toată lumea ceasul?

Văzând ce se întâmplă prin magazine în preajma zilei mult anunţate, aveam impresia că oamenii vor să cumpere chiar şi „sfârşitul lumii”, la reducere dacă se poate! Deşi majoritatea oamenilor ţi-ar fi spus că nu cred în povestea sfârşitului de lume, cred totuşi că în subconştientul lor a încolţit teama că s-ar putea să fie pentru ultima dată când se pot „răsfăţa” cumpărând tot ce le pofteşte inima şi, mai ales, stomacul! Vom auzi statisticile privind cumpărăturile din luna decembrie, însă realitatea a fost mult mai convingătoare, văzând pe viu „disperarea” oamenilor de a supravieţui, de a-şi face provizii pe o perioadă lungă de timp, ca să fie pregătiţi în cazul în care „sfârşitul lumii” ar dura ceva timp. Şi-or fi zis b(i)eţii oamenii că este singura lor şansă să moară sătui, ţinând cont de faptul că nu poţi muri de două ori…Eu ştiu destule persoane pentru care a venit deja sfârşitul lumii şi, într-o zi,  se va sfârşi şi lumea mea, însă nu ştiu când se va sfârşi prostia din lume, mitocănia, nepăsarea, invidia, manipularea, etc.

Tot timpul suntem „ţinuţi în priză” cu tot felul de prostii, cu micile sau marile  „evenimente”: sfârşit de lume, sfârşit de eră, sfârşit de mandat, sfârşit de criză, sfârşit de stoc, sau început de eră, început de guvernare, început de tehnologie, început de criză şi multe altele…Am impresia că începem să salivăm în mod inconştient atunci când se aprinde becul pentru marele sau micul „eveniment”. Nu are rost să generalizez, la scară mondială, acest tip de „dresaj”, însă cred că poporul român a trecut prea repede de la „mersul pe sârmă” la „datul din coadă”, „lătratul” în faţa uşilor cu promoţii, în timp ce „păpuşarii” şefi trag liniştiţi sforile manipulării, ale demagogiei şi ale îmbogăţirilor frauduloase!

A văzut cineva de Sărbători  oferte promoţionale la Cultură şi Educaţie? Doar politicienii au grijă ca în fiecare an să ofere buget „promoţional” (adică REDUS) pentru cei mai importanţi piloni ai dezvoltării unei naţiuni. În condiţiile subfinanţării Culturii  şi a Educaţiei unui popor, dar a suprafinanţării diverselor „culturi” şi a inculturii afişate în mass-media, vor apărea din ce în ce mai multe „evenimente” apocaliptice, inventate în scop comercial şi, mult mai grav, vor fi tot mai mulţi cei care vor „sta cu limba scoasă” şi care vor „da din coadă” nerăbdători să le consume.

Am observat chiar  o anumită frenezie în discuţiile purtate pe seama Apocalipsei, încât tind să cred că oamenii s-ar simţi mai confortabil dacă ar şti că mor toţi deodată! Există un sentiment de „solidaritate” în faţa acestui eveniment, adică o extrapolare a binecunoscutei zicale din popor „Să moară capra vecinului!”, în sensul de a-i muri nu doar capra ci şi oaia, vaca, porcul, găinile, şoarecii din pod şi, bineînţeles, să moară şi stăpânul casei cu toţi ai lui! Parcă altfel „se stinge” omul în astfel de condiţii, în care nu mai are regretul că alţii profită de pe urma lui, că duşmanii lui încă trăiesc sau că n-a apucat să-şi vadă copiii şi nepoţii care trăiesc în altă lume…Dacă s-a anunţat Sfârşitul Lumii, atunci să fie pentru toată lumea! Să se-ntâlnească cu toţii „dincolo” şi să-şi spună ce n-au apucat să-şi spună, fiind prea ocupaţi cu „datul din coadă” în faţa televizorului şi a magazinelor! Măcar acolo să fie mai înţelepţi, mai smeriţi şi să nu se mai calce în picioare la Poarta Raiului, aşa cum au făcut-o la uşa magazinelor cu promoţii. Iar dac-o fi s-ajungă careva (din greşeală) în purgatoriu, ar trebui să nu se sperie de perioada „detenţiei”, deoarece cu siguranţă va primi un discount, ca să nu uite „bunele” obiceiuri de pe Pământ!

Aşadar, să fim cu toţii sănătoşi şi voioşi, cel puţin până la următorul sfârşit al lumii! La Mulţi Ani!

Despre prostie: vizionare sau viziune?

1 dec.

Toţi oamenii au calităţi şi defecte, însă omul prost, pe lângă adjectivul care-l califică, are un mare defect: nu-şi dă seama că este prost! Dacă ar fi cât de cât conştient de prostia sa, omul în cauză nu şi-ar mai da în petec cu atâta dezinvoltură, confirmând ori de câte ori are prilejul zicala din popor – „Prostul, dacă nu-i fudul, parcă nu e prost destul!”. Aşadar, în inconştienţa sa, acesta se crede chiar deştept, capabil să abordeze subiecte „interesante”, care necesită gândire logică şi cunoştinţe de cultură generală, astfel încât să se poată umfla în pene, arătând celorlaţi cât de „deştept” este el, adică un prost inconştient. Cum să abordezi un astfel de specimen al naturii atunci când soarta ţi-l scoate în cale? Iată o întrebare de baraj! În funcţie de răspunsul pe care ţi-l dai, treci sau pici „examenul”  prostiei! Cheia răspunsului se află în capacitatea intelectuală de a face o evaluare corectă şi rapidă a interlocutorului, dar şi în capacitatea extrasenzorială, care să-ţi trezească imediat conştiinţa că ai în faţa ta „unul dintr-ăia mulţi”.  Aşadar, dacă reuşeşti rapid să te poziţionezi vizavi de prostia sa, adică dacă realizezi că eşti mai deştept decât el (nici n-ai avea cum să-ţi dai seama că eşti mai prost, deoarece ai contrazice „teoria”  inconştienţei prostului), rezolvi problema din prima, dat fiind faptul că cel mai deştept cedează primul! Nu are niciun rost să continui o luptă grea, de uzură, în care să arunci idei „ascuţite” către prost, crezând în naivitatea ta că i-ai dat lovitura de graţie, deoarece vei avea parte de surprize, poate chiar foarte neplăcute! Poţi să fii convins că lupta lungă a contrazicerilor va fi câştigată de către cel cu mintea odihnită, adică de către prost! În loc să fii un „bun contrazicător”, pierzând energie şi timp, mai bine să fii un bun ascultător (nu înseamnă un aprobator), un fel de spectator ca la teatru, bucurându-te de „spectacolul” necenzurat al prostiei omeneşti. Atenţie! Nu trebuie să dai dovadă de pasivitate totală, pentru a nu bloca aşa-zisul dialog, transformat de fapt în monologul prostiei! Trebuie să intervii din când în când pentru a „stimula” prostia celuilalt să dea dovadă de imaginaţie, să-şi descopere noi argumente şi noi valenţe! Astfel, îl poţi determina pe interlocutor să ajungă la acel punct culminant, de conştientizare a propriilor aberaţii, prostii, în momentul în care se autocontrazice !!! Victoria omului deştept asupra celui prost constă în trăirea momentului penibil în care cel din urmă realizează (dacă realizează într-un final) că tocmai a spus ceva care contrazice „strălucitele” sale idei, irefutabile, enunţate anterior!…Şi ce crezi că se poate întâmpla într-un astfel de moment „solemn”? În funcţie de cât de adânc este înfiptă prostia în mintea sa, „specimenul” în cauză poate avea sau nu revelaţia că ar fi bine să tacă, pentru că şi-a găsit  „naşul”, adică pe unul mai deştept ca el (cum de există, oare?)! Cei care ajung să conştientizeze acest lucru mai au o şansă să evolueze, însă cei care cu obstinenţă vor să meargă până la capătul Prostiei trebuie lăsaţi singuri în demersul lor, deoarece prostia este nemărginită…Faptul că prostul nu ştie acest lucru, îl face să se mişte cu tenacitate în spaţiul său şi să treacă adesea de limita imposibilului, perfecţionându-se continuu în arta de a fi prost. De asemenea, imaginaţia omului este nemărginită, o combinaţie între prostie şi imaginaţie fiind letală pentru orice „guru” anti-prostie!

Totuşi, cei care vor să fie portdrapelul înţelepciunii în societate nu trebuie să se descurajeze, ci să dea şi ei dovadă de tenacitate, dar şi de tact şi multă răbdare, deoarece şi proştii sunt tot oameni şi, mai devreme sau mai târziu, vor obosi să se autocontrazică! Biologic vorbind, corpul omului ce vrea cu orice preţ să ajungă la capătul universului infinit al prostiei,  va ceda mai repede decât un corp cu o minte sănătoasă, care nu pune preţ pe lupta de uzură cu prostul! Cred că ar trebui evitate „luptele” individuale cu prostul, dar ar trebui aplicată strategia câştigătoare în „războiul” cu prostia! Dacă omul ajunge la maturitate să fie prost, nu prea mai ai ce să-i faci, decât să-l laşi în pace să se autoconsume… Însă „războiul” cu Prostia Omenească trebuie câştigat neapărat, prin educaţie, cultură şi religie! Sistemul educaţional trebuie să „livreze” societăţii cât mai puţini proşti adulţi, cultura trebuie să lupte în mod continuu cu incultura proştilor maturi şi cu bani, care vor să se autopromoveze ca modele de urmat în societate, iar religia trebuie să lupte cu Răul din oameni, mai ales din oamenii care sunt proşti inconştienţi, pentru că aceştia sunt un pericol social! Să fii prost, neam prost şi să fii şi rău la suflet poate fi tragic pentru cei din jur!

Am auzit o ştire în care prostia, combinată cu răutatea şi cu imaginaţia, a dat foc unei case, pentru a nu fi împărţită cu ceilalţi moştenitori de drept. În cazul amintit, prostul n-a calculat că-i mai bine să moştenească ceva (o parte din casă) decât nimic, ba mai mult decât atât, acum trebuind să-i despăgubească pe ceilalţi din cauza faptei sale! Fiind prost inconştient, nu-l doare prostia şi devine un pericol la adresa celor din jurul său.

În concluzie, oameni buni şi înţelepţi, nu vă consumaţi resursele principale în lupta cu prostul, ci folosiţi-le în eradicarea prostiei de la rădăcină, investind în educaţia, cultura şi buna credinţă a generaţiilor viitoare! Iar când vă veţi întâlni (din nou, bineînţeles) cu prostul, gândiţi-vă că aţi intrat gratuit la un spectacol, de la care veţi ieşi plângând sau râzând, în funcţie de cât de înţelepţi sunteţi!Vă doresc „vizionare” plăcută şi, mai ales, viziune plăcută!

Cea fără de margini

Cât de solemn se plimbă ea prin lume,

Cu aroganţa-i demnă de un film regesc,

Nimic nu reuşeşte să strice-al său renume,

Virtuţile mereu în faţa sa pălesc!

Se simte împlinită când se exprimă liber,

Când cel care-o ascultă îşi lasă capu’-n jos,

Părerile contrarii sunt combătute sincer,

Iar rezultatul lor e fără de folos!

Îi place să se-audă când singură vorbeşte,

Când dialogul surd se schimbă-n monolog,

Dreptatea-i un cuvânt ce o nedreptăţeşte,

Iar logica, în faţa Ei, nu îşi găseşte loc!

Cu calm şi îndrăzneală, ea lumea  stăpâneşte,

Practică zi de zi discurs de orator,

Al omului Bun Simţ mereu îl umileşte,

Vrea să devină lege pentr-un întreg popor!

În lumea ignoranţei a devenit o Divă,

Cu toţii o admiră şi vor ca ea să fie,

Prestigiul său tot creşte, căci mulţi i se închină…

Ea, cea fără de margini şi veşnică Prostie!