Tag Archives: popor

Resemnare

21 Ian

Acest popor nici lacrimi nu mai are,

Nici de tristețe, nici de voie bună,

Îngenunchiat, se-nchină la altare,

Sătul de-atâta ură și minciună.

Așteaptă o minune, care să-i schimbe soarta,

Anchilozat de-atâta resemnare;

Privește-n gol și își ascunde fața,

De teamă că Destinul îi va cere-o favoare.

Acest popor nici gânduri nu mai are,

Nici vorbe dulci și nici blesteme;

Cu dinții încleștați de întristare,

Își duce soarta într-un car cu lemne…

Mai mână boii, câteodată, pe drumul desfundat,

Mai taie-un lemn, pe înserat, să-l facă cruce,

Mai urlă, noaptea, de durere că nu e ascultat

Și tace ziua…chiar în ziua de răscruce!

 

Anunțuri

Eroi înfriguraţi

18 Dec

E iarnă…şi-n mine tremură zăpada,

Fiori de gheaţă se topesc în valul de sânge…

Martirii Libertăţii au murit degeaba?

În urma lor, Dreptatea încă plânge!

 

E frig…şi-afară şi-năuntru,

Părinţi orfani trăiesc printre morminte,

La coada izbăvirii îşi aşteaptă rândul,

An după an se-mbracă în tristele veşminte!

 

Tineri frumoşi nu şi-au găsit ursite,

Au fost la întâlnirea cu glonţul ucigaş…

Durerea nu se stinge în lumânări topite,

Rămânem, prin tăcere, doar un popor de laşi!

 

E iarnă, iarăşi iarnă, în templul amintirii,

Ne-am osândit să ducem crucea resemnării…

Ce-am fi ajuns noi, astăzi, fără Eroii Răzvrătirii,

De ne permitem să-i lăsăm în frigul nepăsării?

Ţară de poveste

16 Feb

Te iubesc prea mult, ţară de poveste,

Oriunde m-aş duce, în suflet te port,

Lumea te compară, de rău te vorbeşte

Că nu poţi să fii ceea ce n-ai fost!

 

N-ai fost niciodată harnică femeie,

Care să trudească pentru bunăstare,

N-ai fost nici regină, ca să ţii sub cheie

Tot ce servitorii ţi-aduc la picioare!

 

N-ai fost tu aleasa  de la Balul Sorţii,

Ca să vină Prinţul şi să te iubească,

Nu ai fost nici Crucea, de pe Dealul Morţii,

Pe care creştinii să o ocrotească!…

 

Ai fost doar Frumoasa ce umbla în zdrenţe,

Aşteptând umilă al său Făt-Frumos,

Mulţi te-au păcălit cu planuri măreţe,

Ce-au rămas doar vorbe fără de folos!

 

Cum de n-ai găsit, din poporul tău,

Pe cineva care să te înflorească?

S-au îmbătat toţi chiar atât de rău,

Încât nu-s în stare nici să te privească?