Visurile înmuguresc primăvara,
dezgheață în noi optimismul,
ne trezesc zâmbetele adormite.
Ne încărcăm sufletul la soare,
traversăm punțile dintre noi,
pentru a descoperi cealaltă jumătate.
Vibrația naturii ne străbate simțurile,
adie în noi fiorul iubirii,
ne picură în vene dragostea de viață.
Primăvara ne cucerește din nou,
ca pe-o iubire părăsită în toamnă,
lăsată să simtă frigul singurătății.
Lara, aduci cu tine iarna,
Cu frig şi viscol în suflet,
Mi-aş fi dorit să te revăd doar vara,
Să nu mai tremur aşteptând un zâmbet!
Troiene de zăpadă se-aştern în viaţa noastră
Şi cerul cenuşiu ne-apasă cu putere ;
Privesc în depărtare, ascuns după fereastră,
Cum o iubire albă se frânge de durere!
Lara, eşti mai frumoasă iarna,
Cu părul strălucind de stele argintii,
Cu buzele-amorţite, ce-ţi taie răsuflarea,
Cu pleoapele-ngheţate, străpunse de ochi vii!
Te-aştept, cu-nfrigurare, s-aprindem în noi focul,
Să ne-încălzim cu ramuri de iubire!…
Chiar dacă-n lumea asta noi nu ne-am găsit locul,
Vom adormi mereu pe-o caldă amintire.
E iarnă…şi-n mine tremură zăpada,
Fiori de gheaţă se topesc în valul de sânge…
Martirii Libertăţii au murit degeaba?
În urma lor, Dreptatea încă plânge!
E frig…şi-afară şi-năuntru,
Părinţi orfani trăiesc printre morminte,
La coada izbăvirii îşi aşteaptă rândul,
An după an se-mbracă în tristele veşminte!
Tineri frumoşi nu şi-au găsit ursite,
Au fost la întâlnirea cu glonţul ucigaş…
Durerea nu se stinge în lumânări topite,
Rămânem, prin tăcere, doar un popor de laşi!
E iarnă, iarăşi iarnă, în templul amintirii,
Ne-am osândit să ducem crucea resemnării…
Ce-am fi ajuns noi, astăzi, fără Eroii Răzvrătirii,
De ne permitem să-i lăsăm în frigul nepăsării?
Aho, aho, copii şi fraţi,
Părinţi, rude şi cumnaţi,
Oameni simpli adunaţi,
Staţi puţin şi nu plecaţi,
Pe site-uri nu navigaţi,
Ci cuvântul mi-ascultaţi!
Mâine anul se-înnoieşte,
Pluguşorul se porneşte
Şi începe a umbla,
Pe la case-a colinda:
Iarna-i grea? Ce glumă bună! 🙂
Aştept să ningă de vreo lună,
Cică iarna nu-i ca vara,
Dar pare ca primăvara!
Am avut un an nebun,
Cu 15 grade de Crăciun,
Câmpuri pline de mioare
Şi ciobani râzând la soare!
Ia mai mânaţi măi flăcăi,
Să se-audă peste văi,
S-o trezim pe Iarna Grea,
S-arunce cu fulgi de nea!
Sunaţi măi din zurgălăi,
Hăăăi, Hăăăi!!!
Anul ce s-a încheiat,
Mare lucru ne-a `nvăţat:
Cu speranţa de mai bine,
Vreme trece, vreme vine!
Pentru „sfânta” Lamentare,
S-aprindem o lumânare,
S-aşteptăm cuminţi Potopul,
Să cadă din cer Norocul!
Da, să terminăm cu munca,
Să rămânem doar cu ţuica,
Să sperăm că va fi bine,
Într-o altă Românie,
Fără hoţi şi şarlatani,
Fără fiţe şi golani,
Fără iarnă „pe uscat”
Şi cu gâtul însetat! 🙂
Ia mai mânaţi măi flăcăi,
Să se-audă peste văi,
Să trezim Apocalipsa,
Ca să nu-i mai simţim lipsa!
Sunaţi măi din zurgălăi,
Hăăăi, Hăăăi!!!
Anul Nou la uşă bate,
O să vină cu de toate,
Mai ales cu veselie
Şi cu multă „nebunie”,
C-aşa-i Românul, măi frate,
Bun la tot şi prost în toate,
Când ceva-l nemulţumeşte,
Iese-n stradă şi răcneşte,
Iar dacă e frig afară,
Stă în pat şi se „răscoală”! 🙂
Hai să nu ne agităm,
Că nimic nu rezolvăm,
Mai bine să cugetăm,
Din greşeli să învăţăm!
Să ne fie casa Casă,
Să ne fie masa Masă,
Să ne fie ţara Ţară,
Să n-o iubim doar „de-afară”,
Să ne fie viaţa Viaţă,
Daţi-o naibii de speranţă,
Căci e ultima ce moare,
De oameni în cot o doare!
Să-i facem cu toţi în ciudă,
Să nu-i mai suflăm în strună,
Să-i zicem o urătură,
Toţi, în cor, cu voie bună! 🙂
Ia mai mânaţi măi flăcăi,
Să se-audă peste văi,
Să trezim în noi Credinţa
De a ne-ntări Voinţa!
Sunaţi măi din zurgălăi,
Hăăăi, Hăăăi!!!
Viaţă scumpă, nu în bani,
La Anu’ şi La Mulţi Ani!
Vasile Cucu - Blog 