Din negura iernii și cristale de gheață
Se nasc ghioceii dornici de lumină;
Natura revine-ncet, încet, la viață
Și ne umple sufletul cu-o bucurie divină.
Amorțiți de frig și de gânduri geroase,
Rămași prizonieri într-un trecut fără gratii,
Redobândim curajul de-a păși mai departe,
Într-o lume deschisă, fără frica de alții.
Avem nevoie de căldura umană,
De priviri radioase și-atingeri duioase,
Avem nevoie de-o viață normală,
În care să-nflorească sentimente frumoase!
Se topește-n mine iarna-ntunecoasă,
Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină,
Petale albe se desfac spre inima aleasă,
Frunzele verzi iubirii se închină!
Se avântă-n zbor mii de păsărele,
Cerul primitor le-ncălzește glasul,
Cântecul naturii răsună prin ele,
Primăvara vieții le admiră valsul!
Câmpiile fade se îmbujorează,
Munți încărunțiți își refac podoaba,
Tabloul naturii iar se colorează,
Pânza omenirii își dezgheață apa!
Se topește-n palmă clipa răcoroasă,
Se aprinde-n suflet dorul de frumos,
Raze de lumină se preling pe față,
Ne umezesc ochii, dându-le un rost!
Râuri dezgheţate inundă inimile îngheţate,
Descătuşând sentimentele preschimbate în flori,
Ghioceii-nfloresc pe chipuri de oameni pictate,
Amintindu-ne viaţa trăită-n culori.
Raze dezgolite inundă trupurile învelite,
Pătrunzând în sufletele însetate de lumină,
Zâmbetele apar pe buzele de frig amorţite,
Renăscând credinţa în iubirea divină.
Gânduri trezite inundă minţi adormite,
Hrănind viitorul ieşit din hibernare,
Planuri măreţe aşteaptă să fie-mplinite,
Pentru-o lume care nu mai are răbdare.
Păsări călătoare zboară peste lumi muritoare,
Ducând cu ele visul evadării;
Timpul ne-arată faţa sa schimbătoare,
Dăruindu-ne, iarăşi, farmecul primăverii!
Vasile Cucu - Blog 