Tag Archives: cantec

Topire

9 mart.

Se topește-n mine iarna-ntunecoasă,

Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină,

Petale albe se desfac spre inima aleasă,

Frunzele verzi iubirii se închină!

 

Se avântă-n zbor mii de păsărele,

Cerul primitor le-ncălzește glasul,

Cântecul naturii răsună prin ele,

Primăvara vieții le admiră valsul!

 

Câmpiile fade se îmbujorează,

Munți încărunțiți își refac podoaba,

Tabloul naturii iar se colorează,

Pânza omenirii își dezgheață apa!

 

Se topește-n palmă clipa răcoroasă,

Se aprinde-n suflet dorul de frumos,

Raze de lumină se preling pe față,

Ne umezesc ochii, dându-le un rost!

 

Trubadurul

30 iul.

Iubito, aș cânta pentru tine în fiecare seară,

Prin parcuri și baruri aș merge tot mai des,

M-aș așeza în fața celor ce așteaptă

Să vină cineva și să le-nchine-un vers!

Le-aș dedica iubirea, de tine părăsită,

S-o toarne-ntr-un pahar, cu gheață înăuntru,

S-o soarbă-ncet, cu paiul, până devine mută,

Să stingă-n ei dorința de-a mai dansa cu vântul!

Iubito, vocea nu mă mai ascultă,

Din gânduri nerostite creează melodii,

Tot ce n-ai vrut s-auzi acum își ia avântul

Și zboară peste locuri pe care nu le știi!

Oricine-ar fi acolo, privind în ochi nebunul,

Va ști că lumea asta-i prea mică pentru mine

Și, oriunde m-aș duce, aș fi doar trubadurul

Ce cântă neîncetat, gândindu-se la tine!

Zâmbetul primăverii

21 mai

Ne-am trezit cu soarele la masă,

cu flori de măr la tâmple

și vlăstare de timp renăscute,

ne-am trezit flămânzi de aer proaspăt,

de viața ce curge prin apa de munte.

Ne-am hrănit cu liniștea pădurii,

cu raze de primăvară

și frunze din nou înverzite,

ne-am hrănit cu cântecul naturii

și cu-ale noastre doruri împlinite.

Ne-am culcat cu Luna printre gânduri,

cu sentimente evadate din trup

și fiori cuibăriți într-un suflet,

ne-am culcat pe timpul mamut,

sperând să ne trezim pe-o clipă de zâmbet.

Infloritoare

29 mai

Poza lalele2

Dragostea înfloreşte în inimi timpurii,

Când soarele străluceşte mai tare,

Când frumoase culori răsar pe câmpii,

Când cerul albastru se-odihneşte pe mare.

Dragostea înfloreşte în inimi târzii,

Când lumina lunii te vrăjeşte,

Când pe bolta lumii ard stele pustii,

Când sufletul de dor se-ofileşte.

Dragostea înfloreşte în inimi rănite,

Când lacrimi de ploaie udă pământul,

Când plugul minţii îngroapă dorinţe,

Când vorbe-ascuţite rup legământul.

Dragostea înfloreşte în inimi curate,

Când verdele crud ne cheamă-n natură,

Când credinţa în bine în suflet renaşte,

Când primăvara de cântec răsună.

Iubire fara cuvinte

18 mai

Soarele meu s-a ascuns printre nori,

Am nevoie de lumina din inima ta,

Amintirile noastre îmi dau mereu fiori,

Le văd în noapte sclipind ca o stea.

 

Cântecul nostru se-aude din nou,

Terasa-i goală, doar vânt şi ploi;

Aştept să mă strigi, ca-ntr-un ecou

În care să răsune iubirea din noi.

 

Întinde-mi mâna, râzând printre flori,

Să dansăm fericiţi pe-aleea tinereţii,

Zâmbetul tău are-atâtea culori,

Izvorând neîncetat din farmecul vieţii!

 

N-am cuvinte să-ţi spun cât te iubesc,

Sunt un strop de ploaie pe umărul tău,

În privirea ta doar raze găsesc,

Sunt nisipul de vară ce te-aşteaptă mereu!