Acum e timpul pentru rugăciune,
Când gândurile tac și sufletul vibrează;
Acum e timpul pentru plecăciune,
Pentru credința care ne înnobilează.
Povestea noastră merge mai departe,
Cu fiecare Paști zidim templul iubirii,
Suntem atât de mulți și-atât de-aproape,
Veniți să-mpărtășim miracolul Luminii.
Flacăra vie ne sfințește locul,
Ne bucurăm de lume și de viață,
Pe-acest Pământ noi ne trăim sorocul
Și-n Ceruri timpul veșnic ne așteaptă!
Cer, imensitatea ta mă umple de mister,
Atâția ani ți-am dăruit privirea mea senină,
De-atâtea ori ți-am trimis rugăciunea mea umilă,
Dar niciodată n-am primit vreun semn!
Cer, albastrul tău mă mângâie mereu,
Aș vrea să pot zbura spre steaua ta divină,
Să-ți cânt iubirea mea, ce mă alină,
Să simt mult mai aproape al tău Dumnezeu!
Cer, nu-mi săgeta ființa cu-al tău ger,
Așterne-ți fulgii albi în palma mea,
Sufletul meu va colinda la poarta ta,
Sperând să-nvingă timpul efemer!
Cer, sper să mă ierți că ți-am fost infidel,
Căci am iubit femeia mai mult decât al tău mister;
Zâmbetul ei e mai frumos decât un curcubeu,
Iar sărutul său mă transformă în zeu!
Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu,
Jertfind pe cruce dragostea de oameni;
Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu,
Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi.
Iertarea şi-a dat ultima suflare,
A obosit să-nfrunte nedreptatea;
Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare,
Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea.
Sufletul lumii strigă după mântuire,
Credinţa a fost pusă la-ncercare;
Sunt prea puţini cei ce-şi doresc iubire,
Sunt mult prea mulţi cei plini de răzbunare.
Lumina izbăvirii se stinge-n visul morţii,
Ducând cu ea şi sfânta rugăciune…
Sunt prea puţine lumânări aprinse-n toiul nopţii,
Sunt mult prea mulţi cei ce aşteaptă o minune!
Vasile Cucu - Blog 