De Paști, în Ceruri, liniștea-i totală,
Îngerii stau tăcuți și-ascultă omenirea,
Cum lui Hristos i-aducem slavă
Și ne rugăm să ne aducă mântuirea!
De Paști, o lume-ntreagă cântă,
Despre viața veșnică și Înviere,
Copiii-nvață despre Sărbătoarea Sfântă,
Despre iertare, dragoste și mângâiere!
De Paști, Pământul strălucește,
Cerul se oglindește în sufletul curat,
În noaptea lungă doar lumina ne călăuzește
Și ne-amintește că Hristos a Înviat!
Credința în mai bine e pusă la-ncercare,
Necazurile vieții ne copleșesc voința,
În noaptea rațiunii lumina nu răsare,
La poarta-nțelepciunii cerșește neputința!
Credința-n libertate călăuzește gândul,
Ne îndreaptă pașii spre un alt decor,
Cândva, la fericire, o să ne vină rândul,
Cândva, de viața asta, o să ne fie dor!
Credința în dreptate ne întărește trupul,
Determinarea noastră dă vieții un alt curs;
Pe cei ce ne-amăgesc o să-i doboare vântul,
Pe cei ce ne iubesc îi prețuim nespus!
Credința în iubire ne înflorește viața,
Muguri de suflet se desfac vioi,
Vlăstarele luminii așteaptă dimineața,
Să dezmorțească trupul și dragostea din noi!
Credința în iertare ne înnobilează,
Transformă omenirea într-un loc mai bun;
De Paști lumina sfântă ne eliberează,
Privind la lumânarea ce arde din străbuni!
Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu,
Jertfind pe cruce dragostea de oameni;
Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu,
Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi.
Iertarea şi-a dat ultima suflare,
A obosit să-nfrunte nedreptatea;
Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare,
Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea.
Sufletul lumii strigă după mântuire,
Credinţa a fost pusă la-ncercare;
Sunt prea puţini cei ce-şi doresc iubire,
Sunt mult prea mulţi cei plini de răzbunare.
Lumina izbăvirii se stinge-n visul morţii,
Ducând cu ea şi sfânta rugăciune…
Sunt prea puţine lumânări aprinse-n toiul nopţii,
Sunt mult prea mulţi cei ce aşteaptă o minune!
Vasile Cucu - Blog 