Tag Archives: poet

Ţară de poveste

16 feb.

Te iubesc prea mult, ţară de poveste,

Oriunde m-aş duce, în suflet te port,

Lumea te compară, de rău te vorbeşte

Că nu poţi să fii ceea ce n-ai fost!

 

N-ai fost niciodată harnică femeie,

Care să trudească pentru bunăstare,

N-ai fost nici regină, ca să ţii sub cheie

Tot ce servitorii ţi-aduc la picioare!

 

N-ai fost tu aleasa  de la Balul Sorţii,

Ca să vină Prinţul şi să te iubească,

Nu ai fost nici Crucea, de pe Dealul Morţii,

Pe care creştinii să o ocrotească!…

 

Ai fost doar Frumoasa ce umbla în zdrenţe,

Aşteptând umilă al său Făt-Frumos,

Mulţi te-au păcălit cu planuri măreţe,

Ce-au rămas doar vorbe fără de folos!

 

Cum de n-ai găsit, din poporul tău,

Pe cineva care să te înflorească?

S-au îmbătat toţi chiar atât de rău,

Încât nu-s în stare nici să te privească?

Revedere

3 nov.

Prietene, să vii la întâlnire,

Să-mbraci frumos sufletul tău tăcut,

Să reînviem o veche amintire

Şi să uităm cum anii au trecut.

 

Prietene, să vii la locul de odinioară,

Unde-am rămas doar noi şi cu destinul,

Să ne-aşezăm în banca dragostei de ţară,

În care am cântat cu demnitate imnul…

 

Profesorii s-au îmbrăcat de gală,

Aşteaptă să-ntâlnească tinereţea;

Doar bucurie să le oferim în astă seară,

Ca să mai uite ce înseamnă bătrâneţea.

 

Prietene, e ziua regăsirii,

Să strigăm cât putem a vieţii bucurie,

Să închinăm paharul în cinstea întâlnirii

Şi să păstrăm în suflet un strop de nebunie!

Iubire tomnatică

27 oct.

Te-aştept iubito, când toamna se  întoarce,

Să mă-nveleşti cu plete ruginii,

În pat să mă hrăneşti cu mere coapte,

Iar setea să mi-o stingi cu struguri aurii.

 

Covor de frunze-ţi voi întinde la picioare,

Desculţă să păşeşti spre inima-mi deschisă,

Îţi voi turna în cupă o magică licoare,

Din care să sorbi zilnic dragostea promisă.

 

Te-aştept iubito, când păsările pleacă,

De mână ne vom ţine, privind în urma lor;

Vom rămâne tăcuţi, sperând să se întoarcă

Iubirea de-altădată şi-al tinereţii zbor.

 

Cu paşi mărunţi vom merge prin parcul dezgolit,

Să ne-amintim de vara frumoasei tinereţi,

Iar toamna-mi va şopti cât de mult ne-am iubit,

Când am pornit pe drumul comunei noastre vieţi.