-
Plugușorul românilor de pretutindeni
Aho, aho, copii și frați, Români din țară sau plecați, Fericiți sau supărați, Fiți un pic mai relaxați Și urarea mi-ascultați! Mâine anul se înnoiește, Dorul de casă pornește Și începe a umbla, Traversează Europa, Până ajunge-n România, Unde îl așteaptă glia, Vatra noastră strămoșească, Tradiția cea frumoasă, Obiceiuri din străbuni, Care ne fac oameni…
Etichete: acasă, Anul Nou, iarnă, La Multi Ani, obiceiuri, plugușorul, România, suflet, urare, versuri -
Ignatul
De Ignat voi tăia Cerul, în două, să curgă din el sângele albit de credință, să ningă din sufletele celor trecuți în neființă! Voi scotoci prin măruntaiele Infinitului, în căutarea inimii nemuritoare, ce se hrănește cu viața trecătoare.
-
Împărăția naturii
Pictează-mă, toamnă, c-un pastel aromat, Fă-mă să simt noblețea naturii, Aș vrea să fiu măcar o zi împărat, Să port pe umeri bogăția lumii!
-
Rădăcini
Rădăcinile trecutului mă trag în jos, spre adâncul sufletului, unde mă așteaptă amintirile. Mă întorc în timp, undeva departe, în locul cu flori adolescentine, în care să resimt fiorii inocenței. Revăd chipuri dragi, prietenoase, cu care-am împărțit, cândva, timpul și ne-am bucurat de fiecare clipă. Revăd grădinarii cultivării înțelepciunii, împovărați de anii tot mai grei,…
-
Ancorat
Pe țărmul mării mă cheamă apusul, când razele de soare se sting pe trupul ud, când vântul adie, șoptindu-mi răspunsul la întrebarea vieții, născută demult!
-
Imaculată
O rochie albă, de mireasă, se plimba prin parcul înverzit, spre uimirea florilor fără pereche; petalele colorate păleau în fața ei, neînțelegând splendoarea imaculatului.
-
Inconștiență
Lumea încă dansează pe Titanic, Habar nu are ce-o așteaptă, Consumă de zor și se distrează, De mediul înconjurător nu-i pasă.
-
Sinergie
Creațiile lumii își împletesc energiile, se contopesc în scânteia divină, străbat Universul spre armonia sublimă.
-
Iarnă caldă
În iarna călduroasă păstrez amintirile la rece, închise în pivnița trecutului argintiu, placat cu un strat subțire de gheață. Din butoiul magic îmi umplu cupa cu speranțe, sorb până la ultima picătură, însetat de veșnicie și mă cufund în somnul titanic. Visez la iarna albă, plină de bucurie, în care copiii își colorează obrajii în…
-
Abonează-te
Abonat
Ai deja un cont WordPress.com? Autentifică-te acum.
Blog Cucu Vasile 