Copiii cresc, în lumea lor frumoasă,
Se strâng în buchete de flori nemuritoare,
De lumea celor mari nu prea le pasă,
Ei înfloresc la fiecare răsărit de soare!
Copiii se joacă, indiferent de vreme,
În zăpada pufoasă bucuria lor crește,
Pe anotimpuri albe desenează stele,
Pe foi imaculate scriu a lor poveste!
Copiii cântă veseli, în zi de sărbătoare,
Cu inima curată se duc din casă-n casă,
Transmit colindul vieții clipei următoare,
În care-o nouă lume-o să se nască!
Mi-aduc aminte de primul colind,
cântat cu multă bucurie,
înălțat spre cer în armonie.
Era atât de frumos încât îngerii, drept răsplată,
au trimis către noi fulgii albi,
cu care să ne mângâie pe față!
Era atât de călduros încât oamenii îl chemau în casă,
îl apropiau de sufletele reci,
prin care lumina nu reușea să răzbească!
Mi-aduc aminte de acel copil,
crescut cu multă iubire,
înălțat spre lume cu-o sclipire…
Aho, aho, copii şi fraţi,
Părinţi, rude şi cumnaţi,
Oameni simpli adunaţi,
Staţi puţin şi nu plecaţi,
Pe site-uri nu navigaţi,
Ci cuvântul mi-ascultaţi!
Mâine anul se-înnoieşte,
Pluguşorul se porneşte
Şi începe a umbla,
Pe la case-a colinda:
Iarna-i grea? Ce glumă bună! 🙂
Aştept să ningă de vreo lună,
Cică iarna nu-i ca vara,
Dar pare ca primăvara!
Am avut un an nebun,
Cu 15 grade de Crăciun,
Câmpuri pline de mioare
Şi ciobani râzând la soare!
Ia mai mânaţi măi flăcăi,
Să se-audă peste văi,
S-o trezim pe Iarna Grea,
S-arunce cu fulgi de nea!
Sunaţi măi din zurgălăi,
Hăăăi, Hăăăi!!!
Anul ce s-a încheiat,
Mare lucru ne-a `nvăţat:
Cu speranţa de mai bine,
Vreme trece, vreme vine!
Pentru „sfânta” Lamentare,
S-aprindem o lumânare,
S-aşteptăm cuminţi Potopul,
Să cadă din cer Norocul!
Da, să terminăm cu munca,
Să rămânem doar cu ţuica,
Să sperăm că va fi bine,
Într-o altă Românie,
Fără hoţi şi şarlatani,
Fără fiţe şi golani,
Fără iarnă „pe uscat”
Şi cu gâtul însetat! 🙂
Ia mai mânaţi măi flăcăi,
Să se-audă peste văi,
Să trezim Apocalipsa,
Ca să nu-i mai simţim lipsa!
Sunaţi măi din zurgălăi,
Hăăăi, Hăăăi!!!
Anul Nou la uşă bate,
O să vină cu de toate,
Mai ales cu veselie
Şi cu multă „nebunie”,
C-aşa-i Românul, măi frate,
Bun la tot şi prost în toate,
Când ceva-l nemulţumeşte,
Iese-n stradă şi răcneşte,
Iar dacă e frig afară,
Stă în pat şi se „răscoală”! 🙂
Hai să nu ne agităm,
Că nimic nu rezolvăm,
Mai bine să cugetăm,
Din greşeli să învăţăm!
Să ne fie casa Casă,
Să ne fie masa Masă,
Să ne fie ţara Ţară,
Să n-o iubim doar „de-afară”,
Să ne fie viaţa Viaţă,
Daţi-o naibii de speranţă,
Căci e ultima ce moare,
De oameni în cot o doare!
Să-i facem cu toţi în ciudă,
Să nu-i mai suflăm în strună,
Să-i zicem o urătură,
Toţi, în cor, cu voie bună! 🙂
Ia mai mânaţi măi flăcăi,
Să se-audă peste văi,
Să trezim în noi Credinţa
De a ne-ntări Voinţa!
Sunaţi măi din zurgălăi,
Hăăăi, Hăăăi!!!
Viaţă scumpă, nu în bani,
La Anu’ şi La Mulţi Ani!
Vasile Cucu - Blog 