Tag Archives: copilarie

Timpul

23 feb.

Privesc pe cer cum timpul zboară departe,

prea departe de inimile noastre,

prea aproape de eternitate.

Îi place nemărginirea și liniștea,

s-a săturat de zbuciumul omenirii,

rămâne impasibil la oftatul iubirii.

Nu mai vrea să se joace cu noi, ca-n copilărie,

atunci când sufletul uriaș îl privea de sus,

atunci când ochii veseli îl așteptau la apus.

Nu mai vrea să fie hazliu,

ne privește tăcut, cu indiferență,

supărat, parcă, pe-a noastră existență.

 

De Sărbători

24 dec.

Te-aștept de Sărbători, în plină iarnă,

Cu fulgi de nea în palme și în păr,

Cu bradul strălucind, în fiecare seară,

Cu inima deschisă către cer!

Adu-mi, cadou, un zâmbet de copil,

O mică bucurie ascunsă-ntr-o colindă,

O-mbrățișare caldă, cu trupul tău fragil,

O lacrimă de dor, privită în oglindă!

Te-aștept cu masa plină de speranță,

Cu focul încălzind a vieții poezie,

Cu flori și gutui coapte la fereastră,

Cu sufletul strigând după copilărie!

 

Alb

23 dec.

poza-iarna2

Mă-mbrac în alb, în anotimpul rece,

Să mă ascund prin fulgii de zăpadă,

S-arunc cu bulgări în timpul care trece,

S-aştept, din nou, copilăria să mă vadă!

 

Păşesc pe alb, în ţara de poveste,

Acolo unde zâmbetele strălucesc,

Aştept cu-nfrigurare marea veste,

De la colindători cu har dumnezeiesc!

Mă-mbrac în suflet alb, în seara de Crăciun,

Să ningă liniştit pe bradul bucuriei,

Să mi-amintesc de tot ce-a fost mai bun,

Atunci când respiram duhul copilăriei!

Păşesc pe luciul zilelor de gheaţă,

În urma mea văd urmele de dor,

Atât de multe chipuri s-au schimbat la faţă,

Atât de multe inimi aşteaptă al lor zbor!

Alesul

17 ian.

Isa in zapada

Copil hazliu, zăpada te aşteaptă,

S-alergi prin albul plin de fantezie,

În palme să-i oferi căldura toată

Şi s-o transformi, pe loc, în jucărie!

Din cer cad fulgii mari de bucurie,

Se-adună liniştiţi pe umerii tăi mici,

Te-mpodobesc frumos cu-a lor magie,

Te poartă în regatul clipelor de vis!

Copile, paşii tăi sunt bulgări de zăpadă,

Rostogoliţi prin lume prind avânt,

Cresc tot mai mari, fără să cadă,

Şi se opresc la poarta Marelui Cuvânt!

Să nu-i spui nici măcar o poezie,

Doar râsul tău să-nveselească Universul,

Să-şi amintească de a sa copilărie,

Căci tu, pe lumea asta, eşti Alesul!

Colindă-mă

7 dec.

Colindă-mă, te-aştept la aceeaşi fereastră,

de dorul tău mă-ntorc mereu acasă,

topind în suflet sloiuri de gheaţă.

Bucură-mă, la fel ca altădată,

atunci şi acum sunt deodată,

doi fulgi de nea într-o viaţă curată.

Ninge-mă, sunt Omul de Zăpadă,

aştept cu nerăbdare copiii să mă vadă

şi în magia iernii să mai creadă…

Iartă-mă, puţin din mine te mai ştie,

în fiecare an trăiesc o mare bucurie,

te-aştept în seara de Crăciun, copilărie!