Haine curate, suflete pătate,
Fețe zâmbitoare, minți iscoditoare,
Priviri drăgălașe, inimi pătimașe,
Vorbe de amor, oameni fără dor.
Vacanțe frumoase, zile-ntunecoase,
Poze luminoase, gânduri odioase,
Locuri minunate, capete-aplecate,
Peisaje alese, replici neînțelese.
O lume nebună, ființă credulă,
Prietenii false, sentimente arse,
Aparențe snoabe, căsătorii goale,
Ierarhii impuse, destine distruse.
Sursa foto: Google Images
Oriunde pașii te-ar purta, pe căi necunoscute,
într-o lume străină, fără speranță,
din care-ai vrea să fii salvat în fiecare dimineață,
te rog, nu renunța!
Oriunde gândul ți-ar zbura, spre altă lume,
spre paradisul florilor și-al inimilor duse,
în care să-ți îmbrățișezi iubirile apuse,
te rog, nu renunța!
Oriunde sufletul te-ar îndrepta, spre altă viață,
spre liniștea credinței sau clipa amoroasă,
în care să trăiești povestea ta frumoasă,
te rog, nu renunța!
Oriunde-ai fi și orice-ai face,
eu cred în tine, chiar și când destinul nu te place…
și-ți voi striga din toată inima mea:
te rog, nu renunța!
Acest popor nici lacrimi nu mai are,
Nici de tristețe, nici de voie bună,
Îngenunchiat, se-nchină la altare,
Sătul de-atâta ură și minciună.
Așteaptă o minune, care să-i schimbe soarta,
Anchilozat de-atâta resemnare;
Privește-n gol și își ascunde fața,
De teamă că Destinul îi va cere-o favoare.
Acest popor nici gânduri nu mai are,
Nici vorbe dulci și nici blesteme;
Cu dinții încleștați de întristare,
Își duce soarta într-un car cu lemne…
Mai mână boii, câteodată, pe drumul desfundat,
Mai taie-un lemn, pe înserat, să-l facă cruce,
Mai urlă, noaptea, de durere că nu e ascultat
Și tace ziua…chiar în ziua de răscruce!
Vreau doar să fiu român, în ţara mea natală,
Să nu mai bat la porţile străine,
Din viaţa mea să nu fiu dat afară,
În nopţile durerii, să fac pace cu mine!
Vreau doar să fiu copil, în casa părintească,
Să nu mă plimb prin lume ca un orfelin,
Să mă hrănesc cu doine din vatra strămoşească,
De har şi bucurie să am sufletul plin!
Vreau doar să fiu părinte, alături de părinţi,
Să nu-mi abandonez credinţa şi onoarea,
Să mă închin când vreau în faţa celor sfinţi,
Să transmit mai departe virtutea şi candoarea!
Vreau doar să mai fiu eu, în ţara mult iubită,
Să simt aproape muntele şi marea,
Să trăiesc cum ştiu, o viaţă liniştită,
Să-mi urmez destinul şi chemarea!
Vasile Cucu - Blog 