În iarna călduroasă păstrez amintirile la rece,
închise în pivnița trecutului argintiu,
placat cu un strat subțire de gheață.
Din butoiul magic îmi umplu cupa cu speranțe,
sorb până la ultima picătură, însetat de veșnicie
și mă cufund în somnul titanic.
Visez la iarna albă, plină de bucurie,
în care copiii își colorează obrajii în roșu,
pentru a se deosebi de oamenii de zăpadă.
Visez la timpurile de odinioară, pline de sens,
în care oamenii se mulțumeau cu vorbe bune
și agățau în brad globuri de suflet, în fiecare seară…
În iarna prea caldă mă topesc încet,
picură din mine timpul dezghețat,
se subțiază tot mai mult aripile de ceară.
Vasile Cucu - Blog 