Etichetă: oameni
-
Depresia lumii
Depresia lumii întunecă cerul rațiunii, Gândurile negre se strâng în norii furtunii Care străfulgeră sufletele speriate. Lumina credinței nu mai răzbate, Oameni rătăciți se duc pe cărările urii, Hotărâți să meargă până la capătul lumii. Falși profeți propovăduiesc mirajul minciunii, Profită, cu cinism, de disperarea mulțimii, Pentru a-și crește cota de popularitate. Ghearele întunericului ne…
-
Nimic sau totul
Am încercat să-mi imaginez cum arată Nimicul și am văzut doar negru, deși aș fi preferat albul, pentru a putea crea ceva. Creația înseamnă diferite culori, puse pe o pânză albă, luminată, pentru a le face vizibile, pentru a le evidenția frumusețea. Fiind negru, din nimic nu se poate crea, va înghiți orice pată de…
-
Izvorul
La izvorul sufletului vin sentimentele, să-și potolească setea de viață, să se revigoreze în fiecare dimineață. Cântecul naturii le cheamă departe, în poienița plină cu flori, în care să culeagă sublimii fiori. Razele de soare le înfloresc trăirile, desfac către oameni petale de inimi, invitându-i să simtă mireasma iubirii. La izvorul sufletului se adună oamenii,…
-
Inconștiență
Lumea încă dansează pe Titanic, Habar nu are ce-o așteaptă, Consumă de zor și se distrează, De mediul înconjurător nu-i pasă.
-
Sinergie
Creațiile lumii își împletesc energiile, se contopesc în scânteia divină, străbat Universul spre armonia sublimă.
-
Iluzii
Oamenii cu visuri mărunte se-mpiedică de amănunte, nu fac sinteză ci doar antiteză, nu cred în concluzii ci doar în iluzii.
-
Salvare
„Lăsați copiii să vină la mine!”– Strigă natura, părăsită de oameni; Îi așteaptă cu flori și peisaje sublime, I-așteaptă viața ce curge prin ramuri! „Lăsați natura în inimile noastre!”– Strigă copiii, avizi de libertate; Bucuria lor se sufocă în case, Sănătatea lor nu-i o filă-ntr-o carte! „Lăsați-ne gândul să zboare departe!”– Strigă omenirea, redusă la tăcere;…
-
Liber
Imaginează-ți viața așa cum o vrei, fără frici inutile și prejudecăți puerile, deschide-ți fereastra sufletului și zboară, acolo unde gândul virusat nu te omoară!
-
Casa părintească
Dintre-atâtea locuri dragi pe lume, Dintre multele ferestre către cer, Sufletul te-alege doar pe tine, Casă părintească, dulce univers!
-
Dor de toamnă
Pe cărări de toamnă îmi duc dorul, Să-i arăt splendoarea de culori, Să mai simt o dată-n piept fiorul Timpului ce trece-n grabă peste noi. Bogăția vieții mă-nconjoară, Vii și livezi coapte-și strigă darul, Oameni fericiți, la ceas de seară, Se adună-n piețe, să-nchine paharul. Noaptea se întinde, cu a sa răcoare, Razele de lună…
Blog Cucu Vasile 