Întinde-mi mâna, să te trec peste puntea suspinelor,
călcând pe oglinda amintirilor,
privind înainte, spre un alt decor,
în care să se stingă năvalnicul dor!
Arată-mi un zâmbet, cât o întreagă viață,
când te trezesc în fiecare dimineață,
când sunt prea trist sau poate obosit,
când dorul de iubire în zori s-a risipit!
Oferă-mi un sărut, din suflet renăscut,
să uităm de trecutul în care ne-am pierdut,
să-mbrățișăm prezentul, cu a sa favoare,
știind că nouă viața ne-a rămas datoare!
Nu-ți cer nimic ce nu-mi poți da,
Nici amintiri și nici poeme,
Vreau doar să simt căldura ta,
Când visele se-afundă-n perne.
Nu-ți cer trecutul inutil,
Nici nopțile târzii, de vară,
Vreau doar acum aici să fii,
Când gândul meu la tine zboară.
Nu-ți cer iubirea înapoi,
Nici sărutări, nici jurăminte,
Vreau doar să mergem amândoi
Pe-aleea inimilor înflorite.
Alerg mereu pe culmile speranţei,
Sus, tot mai sus, se-ndreaptă paşii mei,
În braţe strâng văzduhul toleranţei
Şi las în urmă anii tot mai grei.
Apusul zilelor de vară mă încântă,
Pe creste verzi se culcă soarele flămând,
În urma lui doar liniştea mai cântă
Eternul vals al vieţii pe Pământ.
Pe vârf de buze simt răcoarea serii,
Uscate sunt frumoasele-amintiri;
Natura-mi dă uşor sărutul alinării,
Să uit de dorul marilor iubiri.
De-ai şti cât te iubesc, ah, minunată viaţă,
Pe culmile trăirii alerg să te respir;
Adorm cu tine-n suflet, tu, ultima mea soaţă,
În patul nemuririi, chemat de-al tău zefir!
(din volumul de poezii Sarutul vietii)
Dansez cu vântul, pe o plajă,
Sunt singur, hoinărind prin lume,
Sufletul meu, cuprins de-o vrajă,
Strigă spre valuri al tău nume.
Te-aştept să vii din zările albastre,
S-aud din mare glasul tău,
De-atâta dor şi buzele-mi sunt arse,
Doar un sărut le-ar vindeca din nou!
Tu eşti povestea vântului de vară,
Ce-mi mângâie obrajii neîncetat,
Cu tine aş dansa o viaţă-ntreagă,
Pe plaja unde timpul ne-a uitat!
Vasile Cucu - Blog 