Arșița verii topește în noi gândurile,
sufletul încins își caută umbrele,
în care să se-ascundă de viață.
Păsările obosite strâng rândurile,
își lasă pe nisipul fierbinte urmele
și zboară către creasta semeață.
Munții golași aprind către cer rugurile,
pe care să ardă aripile
celor înșelați de propria speranță.
Natura uscată își alungă vânturile,
la capătul lumii așteaptă tăcerile,
în care să se stingă durerea rămasă.
Teama pătrunde în mințile noastre,
ca un virus ce vrea să ne sufoce;
ne agățăm cu disperare de ziua de azi,
ca și cum mâine e prea departe…
Depărtarea dintre noi se tot mărește,
fugim unii de alții, spre singurătate;
ne ascundem după fricile noastre,
de frică să nu fim zăriți printre ele.
Mâna salvatoare nu apare,
pentru că nu ne vede-n întuneric;
să lăsăm lumina să răsară
în sufletele temătoare de moarte!
Frica din noi o să dispară,
în clipa în care dragostea ne va chema
să respirăm aerul cald de vară,
într-o lume fără prejudecăți.
Nu-ți cer nimic ce nu-mi poți da,
Nici amintiri și nici poeme,
Vreau doar să simt căldura ta,
Când visele se-afundă-n perne.
Nu-ți cer trecutul inutil,
Nici nopțile târzii, de vară,
Vreau doar acum aici să fii,
Când gândul meu la tine zboară.
Nu-ți cer iubirea înapoi,
Nici sărutări, nici jurăminte,
Vreau doar să mergem amândoi
Pe-aleea inimilor înflorite.
Dansez cu vântul, pe o plajă,
Sunt singur, hoinărind prin lume,
Sufletul meu, cuprins de-o vrajă,
Strigă spre valuri al tău nume.
Te-aştept să vii din zările albastre,
S-aud din mare glasul tău,
De-atâta dor şi buzele-mi sunt arse,
Doar un sărut le-ar vindeca din nou!
Tu eşti povestea vântului de vară,
Ce-mi mângâie obrajii neîncetat,
Cu tine aş dansa o viaţă-ntreagă,
Pe plaja unde timpul ne-a uitat!
Soarele meu s-a ascuns printre nori,
Am nevoie de lumina din inima ta,
Amintirile noastre îmi dau mereu fiori,
Le văd în noapte sclipind ca o stea.
Cântecul nostru se-aude din nou,
Terasa-i goală, doar vânt şi ploi;
Aştept să mă strigi, ca-ntr-un ecou
În care să răsune iubirea din noi.
Întinde-mi mâna, râzând printre flori,
Să dansăm fericiţi pe-aleea tinereţii,
Zâmbetul tău are-atâtea culori,
Izvorând neîncetat din farmecul vieţii!
N-am cuvinte să-ţi spun cât te iubesc,
Sunt un strop de ploaie pe umărul tău,
În privirea ta doar raze găsesc,
Sunt nisipul de vară ce te-aşteaptă mereu!
Vasile Cucu - Blog 