Etichetă: suflet
-
Imaculată

O rochie albă, de mireasă, se plimba prin parcul înverzit, spre uimirea florilor fără pereche; petalele colorate păleau în fața ei, neînțelegând splendoarea imaculatului.
-
Iarnă caldă

În iarna călduroasă păstrez amintirile la rece, închise în pivnița trecutului argintiu, placat cu un strat subțire de gheață. Din butoiul magic îmi umplu cupa cu speranțe, sorb până la ultima picătură, însetat de veșnicie și mă cufund în somnul titanic. Visez la iarna albă, plină de bucurie, în care copiii își colorează obrajii în…
-
Te-aștept din nou

Aș vrea să te-ntâlnesc din nou, femeie, Pe câmpul plin cu flori de mac, Să înnoptăm sub cerul plin cu stele, Să-ți simt căldura sufletului drag! Aș vrea să te iubesc, o viață-ntreagă, Să ne rugăm ca timpul să ne ierte, Să-ți spun, în șoaptă, cât îmi ești de dragă, De tot ce este-n jur…
-
E timpul nostru

Acum e timpul pentru rugăciune, Când gândurile tac și sufletul vibrează; Acum e timpul pentru plecăciune, Pentru credința care ne înnobilează. Povestea noastră merge mai departe, Cu fiecare Paști zidim templul iubirii, Suntem atât de mulți și-atât de-aproape, Veniți să-mpărtășim miracolul Luminii. Flacăra vie ne sfințește locul, Ne bucurăm de lume și de viață, Pe-acest…
-
Cuceritoare

Visurile înmuguresc primăvara, dezgheață în noi optimismul, ne trezesc zâmbetele adormite. Ne încărcăm sufletul la soare, traversăm punțile dintre noi, pentru a descoperi cealaltă jumătate. Vibrația naturii ne străbate simțurile, adie în noi fiorul iubirii, ne picură în vene dragostea de viață. Primăvara ne cucerește din nou, ca pe-o iubire părăsită în toamnă, lăsată să…
-
De Paști

De Paști, în Ceruri, liniștea-i totală, Îngerii stau tăcuți și-ascultă omenirea, Cum lui Hristos i-aducem slavă Și ne rugăm să ne aducă mântuirea!
-
Normalitate

Avem nevoie de căldura umană, De priviri radioase și-atingeri duioase, Avem nevoie de-o viață normală, În care să-nflorească sentimente frumoase!
-
Tablou hibernal

În zăpada pufoasă se tăvălesc râsetele copilăriei, rostogolesc în lume bucuria vieții, aruncă spre cer fulgii albi de speranță.
-
Primul colind

Mi-aduc aminte de primul colind, cântat cu multă bucurie, înălțat spre cer în armonie. Era atât de frumos încât îngerii, drept răsplată, au trimis către noi fulgii albi, cu care să ne mângâie pe față! Era atât de călduros încât oamenii îl chemau în casă, îl apropiau de sufletele reci, prin care lumina nu reușea…
