Etichetă: cer
-
Casa părintească

Dintre-atâtea locuri dragi pe lume, Dintre multele ferestre către cer, Sufletul te-alege doar pe tine, Casă părintească, dulce univers!
-
Topire

Se topește-n mine iarna-ntunecoasă, Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină, Petale albe se desfac spre inima aleasă, Frunzele verzi iubirii se închină!
-
Dorul meu

Adie vântu-n crengile bogate, Un aer cald îmi mângâie tăcerea, Ascund în mine clipele pictate Cu-mbrățișări ce-au stors din noi durerea. Se bucură de viață trandafirii, Parfumurile lor îmi amintesc de tine, Petale moi se dăruiesc luminii, Așa cum tu te lași prinsă de mine. Vin porumbeii să-mi deschidă cerul, Cu brațele întinse mă înalț…
-
S.O.S.

Căzut din cer, într-o lume necunoscută, învăț cum să trăiesc printre străini, învăț răbdarea și iubirea ascunsă, deghizat în trupul efemer. Alungat din paradis, pe-o planetă albastră, învăț să înot într-un ocean de vise, învăț să respir, privind pe fereastră, închis în propriul abis. Pierdut în acest Univers, fără speranță, învăț cum să accept și…
-
Spre cer

Cer, sper să mă ierți că ți-am fost infidel, Căci am iubit femeia mai mult decât al tău mister; Zâmbetul ei e mai frumos decât un curcubeu, Iar sărutul său mă transformă în zeu!
-
Vis de iarna
Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară, Căzuţi din albul paradisului din cer, Visăm la timpul de odinioară, Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.
-
Zboară
Zboară, copile, întinde-ţi mâinile către cer, Pământul şi cerul sunt aripile tale, Înalţă-te deasupra tuturor, Viitorul lumii îţi stă la picioare. Priveşte, cu ochii tăi mari, răsăritul, Când zâmbeşti, soarele străluceşte mai tare, Prinde-ţi de mână părinţii, când vine-asfinţitul, În braţele lor, trecutul nu doare… Zboară, suflet curat, zboară departe, Du-te, în tărâmul de vis…