Etichetă: versuri
-
E timpul nostru

Acum e timpul pentru rugăciune, Când gândurile tac și sufletul vibrează; Acum e timpul pentru plecăciune, Pentru credința care ne înnobilează. Povestea noastră merge mai departe, Cu fiecare Paști zidim templul iubirii, Suntem atât de mulți și-atât de-aproape, Veniți să-mpărtășim miracolul Luminii. Flacăra vie ne sfințește locul, Ne bucurăm de lume și de viață, Pe-acest…
-
Cuceritoare

Visurile înmuguresc primăvara, dezgheață în noi optimismul, ne trezesc zâmbetele adormite. Ne încărcăm sufletul la soare, traversăm punțile dintre noi, pentru a descoperi cealaltă jumătate. Vibrația naturii ne străbate simțurile, adie în noi fiorul iubirii, ne picură în vene dragostea de viață. Primăvara ne cucerește din nou, ca pe-o iubire părăsită în toamnă, lăsată să…
-
Miracol

Copiii cresc, în lumea lor frumoasă, Se strâng în buchete de flori nemuritoare, De lumea celor mari nu prea le pasă, Ei înfloresc la fiecare răsărit de soare! Copiii se joacă, indiferent de vreme, În zăpada pufoasă bucuria lor crește, Pe anotimpuri albe desenează stele, Pe foi imaculate scriu a lor poveste! Copiii cântă veseli,…
-
Acrobație

Pașii lor, plini de grație, se transformă în zbor, mâinile lor devin ancore în infinitul către care ne poartă imaginația.
-
Copil

Să fii copil înseamnă să zâmbești, Să-mbrățișezi și soarele și luna, Să fii iubit și să iubești… Nu doar pentru o zi, ci pentru totdeauna!
-
De Paști

De Paști, în Ceruri, liniștea-i totală, Îngerii stau tăcuți și-ascultă omenirea, Cum lui Hristos i-aducem slavă Și ne rugăm să ne aducă mântuirea!
-
Normalitate

Avem nevoie de căldura umană, De priviri radioase și-atingeri duioase, Avem nevoie de-o viață normală, În care să-nflorească sentimente frumoase!
-
Tablou hibernal

În zăpada pufoasă se tăvălesc râsetele copilăriei, rostogolesc în lume bucuria vieții, aruncă spre cer fulgii albi de speranță.
-
Primul colind

Mi-aduc aminte de primul colind, cântat cu multă bucurie, înălțat spre cer în armonie. Era atât de frumos încât îngerii, drept răsplată, au trimis către noi fulgii albi, cu care să ne mângâie pe față! Era atât de călduros încât oamenii îl chemau în casă, îl apropiau de sufletele reci, prin care lumina nu reușea…
-
Închis

Doar o rază de soare de-aș vedea, Aș ruga-o să treacă prin tunelul meu, S-aducă lumina în inima mea, Să fiu, pentru o clipă, iertat de Dumnezeu!