Etichetă: inima
-
Răsare iubirea
Primăvara răsare iubirea, în ochii celor dornici de lumină, în sufletul amorțit de prea multă odihnă. Își înalță spre cer tulpina firavă, răzbate prin crusta de gheață a minții, străbate prin colțurile umbroase ale ființei.
-
Fricile
Aleargă-n mintea noastră fricile nebune, Calcă-n picioare câmpul cu gânduri înflorite; Prin praful ridicat, lumina nu pătrunde, Se-ntunecă privirea cu clipele strivite.
-
Visare
În nopțile de iarnă, prea pline de tăcere, Ascult în gând cum cântă primăvara, Visez la câmpuri verzi și forme de himere, Cu care să-mi pictez în suflet evadarea.
-
Dor nebun
De dragul tău tai viața în fâșii, Să leg cu ele amintiri târzii, În păr să-ți prind o ultimă visare, Pe buzele fierbinți să-ți dau o sărutare!
-
Privește-mă
Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră, Cât de plăcut e să te simți acasă, Răsună-n mine glasul lor umil, Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!
-
Condamnat
Am vrut să zbor, dar m-au ținut legat, mi-au închis visele în întuneric, mi-au ars gândurile cu nepăsare, mi-au ucis speranțele cu clipe otrăvite! Am vrut să cânt, dar mi-au lipit buzele, mi-au alungat notele de pe portativ, mi-au sufocat ecoul sufletului, m-au asurzit cu țipetele lumii! Am vrut să te iubesc, dar te-au răpit,…
-
Farmecul iubirii
Când zorii vin, luna dispare, Farmecul ei se stinge încet, Parcă ar fi o stea căzătoare Ce fuge grăbită din propriul concert. Îmi pierd privirea pe bolta întinsă, Iubirea din noapte-o aud în ecou, Dorinţa din mine e încă nestinsă, Oricând, pentru tine, m-aş naşte din nou. Când norii vin, bucuria dispare, Lumina…
-
Femeie minunată
Tu eşti liantul vieţii ce nu se întrerupe, Prin tine curge harul iubirii omeneşti, Îţi datorăm curajul lacrimilor mute Şi-ţi spunem, în tăcere, ce minunată eşti!
-
Dreptatea
Dreptatea se târăşte pe pământul pustiit, îngenuncheată de rănile neputinţei; strigă zadarnic spre cerul stăpânit de vulturi, vocea i se izbeşte de ziduri! Unde sunt locuitorii acelui tărâm de vis, în care omenia era regina virtuţii? Unde sunt îngerii căzuţi din Paradis, care s-ocrotească până la final părinţii? Dreptatea răsuflă cu greu, pe câmpul înnegrit…
-
La revedere
Prietene, mâinile noastre s-au strâns de despărţire, în clipa în care timpul respira tăcut, înghiţând cu greu tristeţea. Prietene, ticăitul de ceas se auzea doar în inimă, bătând tot mai puternic, vrând să ascundă emoţia vorbelor iscusite. Câte vorbe nespuse au rămas ascunse după priviri neclintite? Câte vorbe de duh, venite de Sus, s-au oprit…
Blog Cucu Vasile 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.