Tag Archives: lumina

Topire

9 mart.

Se topește-n mine iarna-ntunecoasă,

Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină,

Petale albe se desfac spre inima aleasă,

Frunzele verzi iubirii se închină!

 

Se avântă-n zbor mii de păsărele,

Cerul primitor le-ncălzește glasul,

Cântecul naturii răsună prin ele,

Primăvara vieții le admiră valsul!

 

Câmpiile fade se îmbujorează,

Munți încărunțiți își refac podoaba,

Tabloul naturii iar se colorează,

Pânza omenirii își dezgheață apa!

 

Se topește-n palmă clipa răcoroasă,

Se aprinde-n suflet dorul de frumos,

Raze de lumină se preling pe față,

Ne umezesc ochii, dându-le un rost!

 

Privește-mă

22 dec.

Privesc în gol, atunci când nu ești tu,

Din cer zăpada-mi umple sufletul;

În mine viscolul acoperă cărări,

Să șteargă urmele atâtor supărări.

 

Privesc în sus, spre steaua dimineții,

Să nu mai văd în noapte umbrele tristeții;

Aștept lumina soarelui tăcut,

Să reaprindă-n mine chipul tău pierdut.

 

Privesc cu ochii umezi Omul de Zăpadă,

Din pieptul meu i-aș da o inimă să bată,

L-aș strânge-n brațe, ca pe-un ultim dor,

Să simt, încă o dată, dragostea de om!

 

Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră,

Cât de plăcut e să te simți acasă,

Răsună-n mine glasul lor umil,

Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!

 

Minunată

15 sept.

Ce frumoasă ești când zâmbești,

când clipești, când iubești!

Pășești ușor pe visele moi,

să nu trezești timpul adormit,

mă acoperi cu dragostea caldă,

strângând în brațe fiecare răsuflare.

Pășești desculță pe bolta înstelată,

culegi în fiecare noapte șoapte dulci,

în suflet știi s-aprinzi lumina diafană,

să-ți văd în ochi sclipirea de-nceput…

Ce frumoasă ești când iubești,

când dorești, când trăiești!

Complimente

15 apr.

Te văd pierdută printre umbrele nopții,

căutând cărarea spre iubire;

lumina diafană îți mângâie ochii,

sclipind a ta privire.

Te-ai rătăcit prin clipele spinoase,

ai obosit de-atâta nedreptate,

în locul amintirilor frumoase

rămân doar urme de singurătate…

Te-aștept să vii, în viitorul fără vină,

să te îmbraci cu alte sentimente,

să râzi, din nou, scăldată în lumină

și să te bucuri de-ale vieții complimente!

Apropiere

17 mart.

Florile primăverii renasc în gândurile noastre,

își desfac petalele prin ochii dornici de lumină,

ne înmiresmează sufletul trezit din întuneric

și dorul de frumos ni-l alină.

Muguri de viață răsar din trunchiurile noastre,

se hrănesc cu dorința de a înverzi,

spațiul și timpul vor să ne-ocrotească,

lăsându-ne dreptul de a mai iubi.

Raze călduroase radiază din inimile noastre,

dezmorțesc sentimente și fapte;

cu brațele deschise și-un zâmbet pe față,

te-aștept să vii mai aproape!

Dezmortire

5 mart.

ghiocei-padure

Râuri dezgheţate inundă inimile îngheţate,

Descătuşând sentimentele preschimbate în flori,

Ghioceii-nfloresc pe chipuri de oameni pictate,

Amintindu-ne viaţa trăită-n culori.

Raze dezgolite inundă trupurile învelite,

Pătrunzând în sufletele însetate de lumină,

Zâmbetele apar pe buzele de frig amorţite,

Renăscând credinţa în iubirea divină.

Gânduri trezite inundă minţi adormite,

Hrănind viitorul ieşit din hibernare,

Planuri măreţe aşteaptă să fie-mplinite,

Pentru-o lume care nu mai are răbdare.

Păsări călătoare zboară peste lumi muritoare,

Ducând cu ele visul evadării;

Timpul ne-arată faţa sa schimbătoare,

Dăruindu-ne, iarăşi, farmecul primăverii!

Prea putini

30 apr.

lumanare

Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu,

Jertfind pe cruce dragostea de oameni;

Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu,

Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi.

Iertarea şi-a dat ultima suflare,

A obosit să-nfrunte nedreptatea;

Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare,

Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea.

Sufletul lumii strigă după mântuire,

Credinţa a fost pusă la-ncercare;

Sunt prea puţini cei ce-şi doresc iubire,

Sunt mult prea mulţi cei plini de răzbunare.

Lumina izbăvirii se stinge-n visul morţii,

Ducând cu ea şi sfânta rugăciune…

Sunt prea puţine lumânări aprinse-n toiul nopţii,

Sunt mult prea mulţi cei ce aşteaptă o minune!

Farmecul iubirii

13 oct.

Poza_Farmecul iubirii

Când zorii vin, luna dispare,

Farmecul ei se stinge încet,

Parcă ar fi o stea căzătoare

Ce fuge grăbită din propriul concert.

 

Îmi pierd privirea pe bolta întinsă,

Iubirea din noapte-o aud în ecou,

Dorinţa din mine e încă nestinsă,

Oricând, pentru tine, m-aş naşte din nou.

 

Când norii vin, bucuria dispare,

Lumina se-ascunde în inima ta;

În braţe te strâng şi soarele-apare,

Doar zâmbetul tău are formă de stea.

 

În ochii tăi, văd mereu chemarea,

Sunt râul sălbatic ce fuge spre mare;

Te-aştept, iubito, s-aduci evadarea,

Când noaptea se lasă şi luna răsare!

Poza_Farmecul iubirii

Traieste clipa

8 feb.

Priveşte-mă, sunt steaua care străluceşte,

pe cerul infinit sunt pentru tine,

în timpul care-ţi aparţine.

Atinge-mă, niciodată n-am fost mai aproape,

printre atâtea chipuri sunt singura oglindă,

chiar şi în întuneric sunt propria-ţi lumină.

Iubeşte-mă, azi timpul ne aşteaptă,

să fim pentru o clipă o singură fiinţă

şi să visăm că dragostea există.

Trăieşte-mă, sunt clipa efemeră,

mâine voi fi o simplă amintire,

rămasă încă în a ta privire…

Iubire fara cuvinte

18 mai

Soarele meu s-a ascuns printre nori,

Am nevoie de lumina din inima ta,

Amintirile noastre îmi dau mereu fiori,

Le văd în noapte sclipind ca o stea.

 

Cântecul nostru se-aude din nou,

Terasa-i goală, doar vânt şi ploi;

Aştept să mă strigi, ca-ntr-un ecou

În care să răsune iubirea din noi.

 

Întinde-mi mâna, râzând printre flori,

Să dansăm fericiţi pe-aleea tinereţii,

Zâmbetul tău are-atâtea culori,

Izvorând neîncetat din farmecul vieţii!

 

N-am cuvinte să-ţi spun cât te iubesc,

Sunt un strop de ploaie pe umărul tău,

În privirea ta doar raze găsesc,

Sunt nisipul de vară ce te-aşteaptă mereu!