Etichetă: lumina
-
Din adâncuri

S-au scufundat în mine atâtea sentimente, Ca-ntr-un ocean avid de nemurire; Timpul nu le-a salvat de dor și de regrete, Doar le refuză raza de lumină.
-
Credință

Credința în iertare ne înnobilează, Transformă omenirea într-un loc mai bun; De Paști lumina sfântă ne eliberează, Privind la lumânarea ce arde din străbuni!
-
Fricile

Aleargă-n mintea noastră fricile nebune, Calcă-n picioare câmpul cu gânduri înflorite; Prin praful ridicat, lumina nu pătrunde, Se-ntunecă privirea cu clipele strivite.
-
Topire

Se topește-n mine iarna-ntunecoasă, Din suflet ghioceii se-înalță spre lumină, Petale albe se desfac spre inima aleasă, Frunzele verzi iubirii se închină!
-
Privește-mă

Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră, Cât de plăcut e să te simți acasă, Răsună-n mine glasul lor umil, Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!
-
Minunată

Ce frumoasă ești când zâmbești, când clipești, când iubești! Pășești ușor pe visele moi, să nu trezești timpul adormit, mă acoperi cu dragostea caldă, strângând în brațe fiecare răsuflare. Pășești desculță pe bolta înstelată, culegi în fiecare noapte șoapte dulci, în suflet știi s-aprinzi lumina diafană, să-ți văd în ochi sclipirea de-nceput… Ce frumoasă ești…
-
Complimente

Te văd pierdută printre umbrele nopții, căutând cărarea spre iubire; lumina diafană îți mângâie ochii, sclipind a ta privire. Te-ai rătăcit prin clipele spinoase, ai obosit de-atâta nedreptate, în locul amintirilor frumoase rămân doar urme de singurătate… Te-aștept să vii, în viitorul fără vină, să te îmbraci cu alte sentimente, să râzi, din nou, scăldată…
-
Apropiere

Florile primăverii renasc în gândurile noastre, își desfac petalele prin ochii dornici de lumină, ne înmiresmează sufletul trezit din întuneric și dorul de frumos ni-l alină. Muguri de viață răsar din trunchiurile noastre, se hrănesc cu dorința de a înverzi, spațiul și timpul vor să ne-ocrotească, lăsându-ne dreptul de a mai iubi. Raze călduroase radiază…
-
Dezmortire
Râuri dezgheţate inundă inimile îngheţate, Descătuşând sentimentele preschimbate în flori, Ghioceii-nfloresc pe chipuri de oameni pictate, Amintindu-ne viaţa trăită-n culori. Raze dezgolite inundă trupurile învelite, Pătrunzând în sufletele însetate de lumină, Zâmbetele apar pe buzele de frig amorţite, Renăscând credinţa în iubirea divină. Gânduri trezite inundă minţi adormite, Hrănind viitorul ieşit din hibernare, Planuri măreţe…
-
Prea putini
Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu, Jertfind pe cruce dragostea de oameni; Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu, Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi. Iertarea şi-a dat ultima suflare, A obosit să-nfrunte nedreptatea; Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare, Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea. Sufletul…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.