Etichetă: zapada
-
Miracol

Copiii cresc, în lumea lor frumoasă, Se strâng în buchete de flori nemuritoare, De lumea celor mari nu prea le pasă, Ei înfloresc la fiecare răsărit de soare! Copiii se joacă, indiferent de vreme, În zăpada pufoasă bucuria lor crește, Pe anotimpuri albe desenează stele, Pe foi imaculate scriu a lor poveste! Copiii cântă veseli,…
-
Dor de primăvară

A răsărit un dor, din sufletul uitat, Să-i spună vieții ce-și dorește: Câmpuri cu flori și-un loc de neuitat, În care să-ntâlnească sufletul pereche!
-
Privește-mă

Privesc colindătorii, cum cântă la fereastră, Cât de plăcut e să te simți acasă, Răsună-n mine glasul lor umil, Ah, ce n-aș da să fiu din nou copil!
-
Decembrie

Vine decembrie peste țara noastră, Să ne-mbrăcăm frumos și să sărbătorim, Să ne-amintim de toți cei ce-au plecat de-acasă, Să ne jelim eroii și să îi cinstim! Cei rămași singuri să iasă la poartă, Să le zâmbească trecătorilor pe drum, Să-și amintească de viața lor frumoasă Și de mărinimia sufletului bun! Cei tineri să-și păstreze…
-
Iubire albă

Lara, aduci cu tine iarna, Cu frig şi viscol în suflet, Mi-aş fi dorit să te revăd doar vara, Să nu mai tremur aşteptând un zâmbet! Troiene de zăpadă se-aştern în viaţa noastră Şi cerul cenuşiu ne-apasă cu putere ; Privesc în depărtare, ascuns după fereastră, Cum o iubire albă se frânge de durere! Lara, eşti…
-
Alb
Mă-mbrac în alb, în anotimpul rece, Să mă ascund prin fulgii de zăpadă, S-arunc cu bulgări în timpul care trece, S-aştept, din nou, copilăria să mă vadă! Păşesc pe alb, în ţara de poveste, Acolo unde zâmbetele strălucesc, Aştept cu-nfrigurare marea veste, De la colindători cu har dumnezeiesc! Mă-mbrac în suflet alb, în seara…
-
Alesul
Copil hazliu, zăpada te aşteaptă, S-alergi prin albul plin de fantezie, În palme să-i oferi căldura toată Şi s-o transformi, pe loc, în jucărie! Din cer cad fulgii mari de bucurie, Se-adună liniştiţi pe umerii tăi mici, Te-mpodobesc frumos cu-a lor magie, Te poartă în regatul clipelor de vis! Copile, paşii tăi sunt bulgări de…
-
Colindă-mă
Colindă-mă, te-aştept la aceeaşi fereastră, de dorul tău mă-ntorc mereu acasă, topind în suflet sloiuri de gheaţă. Bucură-mă, la fel ca altădată, atunci şi acum sunt deodată, doi fulgi de nea într-o viaţă curată. Ninge-mă, sunt Omul de Zăpadă, aştept cu nerăbdare copiii să mă vadă şi în magia iernii să mai creadă… Iartă-mă, puţin…

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.