Etichetă: poezie
-
Mistuire

Arșița verii topește în noi gândurile, sufletul încins își caută umbrele, în care să se-ascundă de viață. Păsările obosite strâng rândurile, își lasă pe nisipul fierbinte urmele și zboară către creasta semeață. Munții golași aprind către cer rugurile, pe care să ardă aripile celor înșelați de propria speranță. Natura uscată își alungă vânturile, la capătul…
-
Teama

Teama pătrunde în mințile noastre, ca un virus ce vrea să ne sufoce; ne agățăm cu disperare de ziua de azi, ca și cum mâine e prea departe…
-
Dor de primăvară

A răsărit un dor, din sufletul uitat, Să-i spună vieții ce-și dorește: Câmpuri cu flori și-un loc de neuitat, În care să-ntâlnească sufletul pereche!
-
Timpul

Privesc pe cer cum timpul zboară departe, prea departe de inimile noastre, prea aproape de eternitate.
-
Marelui poet

Spune-mi, poet drag, cum e-n eternitate, pe care stea din Univers ți s-a făcut dreptate? Te iubesc îngerii mai mult ca noi, cei ce-am rămas aici cu dorul poeziei, sau ți-ai dori să simți, din nou, fiorul dulce-al dragostei de glie?
-
De Sărbători

Te-aștept de Sărbători, în plină iarnă, Cu fulgi de nea în palme și în păr, Cu bradul strălucind, în fiecare seară, Cu inima deschisă către cer!
-
Noapte bună

Ne învelim cu bolta înstelată, Lumina lunii ne veghează visul, În somn uităm de viața zbuciumată, Sufletul nostru își recapătă surâsul.
-
Altă toamnă

Se schimbă-ncet natura, din verde-n ruginie, Pădurea etalează covorul său de frunze, Revine peste dealuri culoarea aurie, Revine peste noi a toamnei nostalgie.
-
Focul dragostei

Prefă-te-n noapte într-o stea cuceritoare, Călătorește-n voie printre alte stele, De pe Pământ, te voi considera nemuritoare Și voi închide ochii, cu visurile mele!
