Etichetă: poezie
-
Dor de primăvară

A răsărit un dor, din sufletul uitat, Să-i spună vieții ce-și dorește: Câmpuri cu flori și-un loc de neuitat, În care să-ntâlnească sufletul pereche!
-
Timpul

Privesc pe cer cum timpul zboară departe, prea departe de inimile noastre, prea aproape de eternitate.
-
Marelui poet

Spune-mi, poet drag, cum e-n eternitate, pe care stea din Univers ți s-a făcut dreptate? Te iubesc îngerii mai mult ca noi, cei ce-am rămas aici cu dorul poeziei, sau ți-ai dori să simți, din nou, fiorul dulce-al dragostei de glie?
-
De Sărbători

Te-aștept de Sărbători, în plină iarnă, Cu fulgi de nea în palme și în păr, Cu bradul strălucind, în fiecare seară, Cu inima deschisă către cer!
-
Noapte bună

Ne învelim cu bolta înstelată, Lumina lunii ne veghează visul, În somn uităm de viața zbuciumată, Sufletul nostru își recapătă surâsul.
-
Altă toamnă

Se schimbă-ncet natura, din verde-n ruginie, Pădurea etalează covorul său de frunze, Revine peste dealuri culoarea aurie, Revine peste noi a toamnei nostalgie.
-
Focul dragostei

Prefă-te-n noapte într-o stea cuceritoare, Călătorește-n voie printre alte stele, De pe Pământ, te voi considera nemuritoare Și voi închide ochii, cu visurile mele!
-
Din adâncuri

S-au scufundat în mine atâtea sentimente, Ca-ntr-un ocean avid de nemurire; Timpul nu le-a salvat de dor și de regrete, Doar le refuză raza de lumină.
-
Casa părintească

Dintre-atâtea locuri dragi pe lume, Dintre multele ferestre către cer, Sufletul te-alege doar pe tine, Casă părintească, dulce univers!
-
Credință

Credința în iertare ne înnobilează, Transformă omenirea într-un loc mai bun; De Paști lumina sfântă ne eliberează, Privind la lumânarea ce arde din străbuni!