Etichetă: poet
-
Întreabă-mă
Întreabă-mă despre următorul anotimp, Despre viața ce curge prin noi și natură, Mă simt ca un hoț ce vrea să fure timp, Știind că va plăti în cele din urmă!
-
Marelui poet
Spune-mi, poet drag, cum e-n eternitate, pe care stea din Univers ți s-a făcut dreptate? Te iubesc îngerii mai mult ca noi, cei ce-am rămas aici cu dorul poeziei, sau ți-ai dori să simți, din nou, fiorul dulce-al dragostei de glie?
-
Contrast
Haine curate, suflete pătate, Fețe zâmbitoare, minți iscoditoare, Priviri drăgălașe, inimi pătimașe, Vorbe de amor, oameni fără dor.
-
Aniversare
Nu te uita în urmă, nu regreta vreo clipă, Continuă-ți urcarea spre bolta omenirii! În pași de vals, sublim, iubirea te ridică Și îți îndrumă ochii spre farmecul luminii.
-
Fricile
Aleargă-n mintea noastră fricile nebune, Calcă-n picioare câmpul cu gânduri înflorite; Prin praful ridicat, lumina nu pătrunde, Se-ntunecă privirea cu clipele strivite.
-
Apropiere
Florile primăverii renasc în gândurile noastre, își desfac petalele prin ochii dornici de lumină, ne înmiresmează sufletul trezit din întuneric și dorul de frumos ni-l alină. Muguri de viață răsar din trunchiurile noastre, se hrănesc cu dorința de a înverzi, spațiul și timpul vor să ne-ocrotească, lăsându-ne dreptul de a mai iubi. Raze călduroase radiază…
-
Resemnare
Acest popor nici lacrimi nu mai are, Nici de tristețe, nici de voie bună, Îngenunchiat, se-nchină la altare, Sătul de-atâta ură și minciună. Așteaptă o minune, care să-i schimbe soarta, Anchilozat de-atâta resemnare; Privește-n gol și își ascunde fața, De teamă că Destinul îi va cere-o favoare. Acest popor nici gânduri nu mai are, Nici…
-
Când vine toamna
Sunt călătorul toamnei de poveste, Mă las sedus de timpul auriu, Admir tăcut culorile terestre Și caut armonia în tot ce este viu. Natura mă-nconjoară cu-a sa melancolie, Copacii se despart de frunzele pictate, Resimt, privind în urmă, o dulce nostalgie, Pentru oameni și locuri în inimă păstrate. Străbat cu gândul lumea și lumea mă…
-
Trubadurul
Iubito, aș cânta pentru tine în fiecare seară, Prin parcuri și baruri aș merge tot mai des, M-aș așeza în fața celor ce așteaptă Să vină cineva și să le-nchine-un vers! Le-aș dedica iubirea, de tine părăsită, S-o toarne-ntr-un pahar, cu gheață înăuntru, S-o soarbă-ncet, cu paiul, până devine mută, Să stingă-n ei dorința de-a…
-
Prea putini
Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu, Jertfind pe cruce dragostea de oameni; Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu, Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi. Iertarea şi-a dat ultima suflare, A obosit să-nfrunte nedreptatea; Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare, Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea. Sufletul…
Blog Cucu Vasile 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.