Etichetă: oameni
-
Când vine toamna
Sunt călătorul toamnei de poveste, Mă las sedus de timpul auriu, Admir tăcut culorile terestre Și caut armonia în tot ce este viu. Natura mă-nconjoară cu-a sa melancolie, Copacii se despart de frunzele pictate, Resimt, privind în urmă, o dulce nostalgie, Pentru oameni și locuri în inimă păstrate. Străbat cu gândul lumea și lumea mă…
-
Dansul nostru
Dansează cu mine, printre muguri de ramuri, printre raze de oameni și brațe de lanuri, printre stoluri de flori si buchete de grauri, printre stropi de apus și vuiete de valuri! Dansează cu mine, pe câmpul cu vise, pe-un tărâm fermecat de dorințe aprinse, pe luciul de Lună, pe stele nestinse, pe bolta întinsă peste…
-
Dezmortire
Râuri dezgheţate inundă inimile îngheţate, Descătuşând sentimentele preschimbate în flori, Ghioceii-nfloresc pe chipuri de oameni pictate, Amintindu-ne viaţa trăită-n culori. Raze dezgolite inundă trupurile învelite, Pătrunzând în sufletele însetate de lumină, Zâmbetele apar pe buzele de frig amorţite, Renăscând credinţa în iubirea divină. Gânduri trezite inundă minţi adormite, Hrănind viitorul ieşit din hibernare, Planuri măreţe…
-
Printre anotimpuri
Alerg spre armonia toamnei aromate, Cu fructe coapte să-mi hrănesc răbdarea, Aş vrea să mai revăd privirile uitate, Să strâng în braţe oamenii şi marea!
-
Prea putini
Iubirea se îmbracă în roşu sângeriu, Jertfind pe cruce dragostea de oameni; Sunt prea puţini cei care strigă în pustiu, Sunt mult prea mulţi cei transformaţi în vameşi. Iertarea şi-a dat ultima suflare, A obosit să-nfrunte nedreptatea; Sunt prea puţini cei ce-au urmat a sa chemare, Sunt mult prea mulţi cei înfrăţiţi cu răutatea. Sufletul…
-
Vis de iarna
Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară, Căzuţi din albul paradisului din cer, Visăm la timpul de odinioară, Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.
-
Dreptatea
Dreptatea se târăşte pe pământul pustiit, îngenuncheată de rănile neputinţei; strigă zadarnic spre cerul stăpânit de vulturi, vocea i se izbeşte de ziduri! Unde sunt locuitorii acelui tărâm de vis, în care omenia era regina virtuţii? Unde sunt îngerii căzuţi din Paradis, care s-ocrotească până la final părinţii? Dreptatea răsuflă cu greu, pe câmpul înnegrit…
-
Vertical
Am învăţat să merg cu capul sus, Să nu m-aplec după iluzii, Departe gândurile mele s-au tot dus, Fugind de-ale lumii de azi infuzii! Sunt un bolnav ce nu vrea ajutor, M-am săturat de-otrava din injecţii, Ai mei concetăţeni m-aşteaptă-n abator, Pentru idei rebele au pregătit corecţii! Mi-e trupul încărcat ca trenul într-o…
-
Dincolo de gânduri
Stau cocoţat pe poarta ce desparte cele două lumi şi privesc, când într-o parte, când în cealaltă. În lumea gândurilor este agitaţie mare, se succed cu repeziciune o sumedenie de oameni, locuri, fapte, vorbe, ca într-un film făcut din mii şi mii de secvenţe scurte. Creierul uman este un regizor desăvârşit. Din tot ce a…
Blog Cucu Vasile 
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.