Categorie: Poezie
-
Magia iernii
Fulgii de nea se-ntorc acasă, În anotimpul plin de bucurie, Ar vrea să-i invităm cu noi la masă, Ca să ne-aducă har şi armonie. Să îmbrăcăm în alb căsuţa noastră, S-aprindem focul şi să povestim, Să aşteptăm copiii la fereastră, Colinda magică în suflet s-o primim! Fulgii credinţei se întorc acasă, Cei rătăciţi revin la…
-
Sărutul vieții
Alerg mereu pe culmile speranţei, Sus, tot mai sus, se-ndreaptă paşii mei, În braţe strâng văzduhul toleranţei Şi las în urmă anii tot mai grei. Apusul zilelor de vară mă încântă, Pe creste verzi se culcă soarele flămând, În urma lui doar liniştea mai cântă Eternul vals al vieţii pe Pământ. Pe vârf…
-
Farmecul iubirii
Când zorii vin, luna dispare, Farmecul ei se stinge încet, Parcă ar fi o stea căzătoare Ce fuge grăbită din propriul concert. Îmi pierd privirea pe bolta întinsă, Iubirea din noapte-o aud în ecou, Dorinţa din mine e încă nestinsă, Oricând, pentru tine, m-aş naşte din nou. Când norii vin, bucuria dispare, Lumina…
-
Dansând cu vântul

Dansez cu vântul, pe o plajă, Sunt singur, hoinărind prin lume, Sufletul meu, cuprins de-o vrajă, Strigă spre valuri al tău nume. Te-aştept să vii din zările albastre, S-aud din mare glasul tău, De-atâta dor şi buzele-mi sunt arse, Doar un sărut le-ar vindeca din nou! Tu eşti povestea vântului de vară, Ce-mi mângâie obrajii…
-
Evadare
În urma mea cad haine de pe mine, Alerg pe câmp cu pieptul dezgolit, Mă-ndepărtez de reguli şi de lume, Natura mă aşteaptă în templul înverzit! Simt mângâierea vântului pe faţă, Mă-ntind pe patul de pământ cu flori, Aş vrea să mă trezesc în altă viaţă, Acolo unde nu trăieşti să mori! Privesc…
-
Femeie minunată

Tu eşti liantul vieţii ce nu se întrerupe, Prin tine curge harul iubirii omeneşti, Îţi datorăm curajul lacrimilor mute Şi-ţi spunem, în tăcere, ce minunată eşti!
-
Trăiește clipa
Priveşte-mă, sunt steaua care străluceşte, pe cerul infinit sunt pentru tine, în timpul care-ţi aparţine. Atinge-mă, niciodată n-am fost mai aproape, printre atâtea chipuri sunt singura oglindă, chiar şi în întuneric sunt propria-ţi lumină. Iubeşte-mă, azi timpul ne aşteaptă, să fim pentru o clipă o singură fiinţă şi să visăm că dragostea există. Trăieşte-mă, sunt…
-
Colindă-mă
Colindă-mă, te-aştept la aceeaşi fereastră, de dorul tău mă-ntorc mereu acasă, topind în suflet sloiuri de gheaţă. Bucură-mă, la fel ca altădată, atunci şi acum sunt deodată, doi fulgi de nea într-o viaţă curată. Ninge-mă, sunt Omul de Zăpadă, aştept cu nerăbdare copiii să mă vadă şi în magia iernii să mai creadă… Iartă-mă, puţin…
-
Dreptatea
Dreptatea se târăşte pe pământul pustiit, îngenuncheată de rănile neputinţei; strigă zadarnic spre cerul stăpânit de vulturi, vocea i se izbeşte de ziduri! Unde sunt locuitorii acelui tărâm de vis, în care omenia era regina virtuţii? Unde sunt îngerii căzuţi din Paradis, care s-ocrotească până la final părinţii? Dreptatea răsuflă cu greu, pe câmpul înnegrit…
-
Zboară
Zboară, copile, întinde-ţi mâinile către cer, Pământul şi cerul sunt aripile tale, Înalţă-te deasupra tuturor, Viitorul lumii îţi stă la picioare. Priveşte, cu ochii tăi mari, răsăritul, Când zâmbeşti, soarele străluceşte mai tare, Prinde-ţi de mână părinţii, când vine-asfinţitul, În braţele lor, trecutul nu doare… Zboară, suflet curat, zboară departe, Du-te, în tărâmul de vis…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.