Etichetă: poezie
-
Alb
Mă-mbrac în alb, în anotimpul rece, Să mă ascund prin fulgii de zăpadă, S-arunc cu bulgări în timpul care trece, S-aştept, din nou, copilăria să mă vadă! Păşesc pe alb, în ţara de poveste, Acolo unde zâmbetele strălucesc, Aştept cu-nfrigurare marea veste, De la colindători cu har dumnezeiesc! Mă-mbrac în suflet alb, în seara…
-
Identitate

Vreau doar să fiu român, în ţara mea natală, Să nu mai bat la porţile străine, Din viaţa mea să nu fiu dat afară, În nopţile durerii, să fac pace cu mine! Vreau doar să fiu copil, în casa părintească, Să nu mă plimb prin lume ca un orfelin, Să mă hrănesc cu doine…
-
Duet
Noi doi, fugiţi din paradisul fără ploi, Căzuţi în lumea cu anotimpuri efemere, Ne-am aliat să facem pace, nu război, Lăsând deoparte setea de putere. Noi doi, îndrăgostiţi până la lacrimi, Având sufletul plin de sentimente, Am pus iubirea pe un rug de patimi, Arzând în noi speranţe şi regrete. Noi doi, pierduţi…
-
Printre anotimpuri
Alerg spre armonia toamnei aromate, Cu fructe coapte să-mi hrănesc răbdarea, Aş vrea să mai revăd privirile uitate, Să strâng în braţe oamenii şi marea!
-
Infloritoare
Dragostea înfloreşte în inimi timpurii, Când soarele străluceşte mai tare, Când frumoase culori răsar pe câmpii, Când cerul albastru se-odihneşte pe mare. Dragostea înfloreşte în inimi târzii, Când lumina lunii te vrăjeşte, Când pe bolta lumii ard stele pustii, Când sufletul de dor se-ofileşte. Dragostea înfloreşte în inimi rănite, Când lacrimi de ploaie udă pământul,…
-
Alesul
Copil hazliu, zăpada te aşteaptă, S-alergi prin albul plin de fantezie, În palme să-i oferi căldura toată Şi s-o transformi, pe loc, în jucărie! Din cer cad fulgii mari de bucurie, Se-adună liniştiţi pe umerii tăi mici, Te-mpodobesc frumos cu-a lor magie, Te poartă în regatul clipelor de vis! Copile, paşii tăi sunt bulgări de…
-
Evadare
În urma mea cad haine de pe mine, Alerg pe câmp cu pieptul dezgolit, Mă-ndepărtez de reguli şi de lume, Natura mă aşteaptă în templul înverzit! Simt mângâierea vântului pe faţă, Mă-ntind pe patul de pământ cu flori, Aş vrea să mă trezesc în altă viaţă, Acolo unde nu trăieşti să mori! Privesc…
-
Femeie minunată

Tu eşti liantul vieţii ce nu se întrerupe, Prin tine curge harul iubirii omeneşti, Îţi datorăm curajul lacrimilor mute Şi-ţi spunem, în tăcere, ce minunată eşti!

Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.