Etichetă: poet
-
Vis de iarna
Visăm frumos cum fulgii ne-nconjoară, Căzuţi din albul paradisului din cer, Visăm la timpul de odinioară, Când ne-ncălzeam cu râsete în ger.
-
Magia iernii
Fulgii de nea se-ntorc acasă, În anotimpul plin de bucurie, Ar vrea să-i invităm cu noi la masă, Ca să ne-aducă har şi armonie. Să îmbrăcăm în alb căsuţa noastră, S-aprindem focul şi să povestim, Să aşteptăm copiii la fereastră, Colinda magică în suflet s-o primim! Fulgii credinţei se întorc acasă, Cei rătăciţi revin la…
-
Sărutul vieții
Alerg mereu pe culmile speranţei, Sus, tot mai sus, se-ndreaptă paşii mei, În braţe strâng văzduhul toleranţei Şi las în urmă anii tot mai grei. Apusul zilelor de vară mă încântă, Pe creste verzi se culcă soarele flămând, În urma lui doar liniştea mai cântă Eternul vals al vieţii pe Pământ. Pe vârf…
-
Dansând cu vântul

Dansez cu vântul, pe o plajă, Sunt singur, hoinărind prin lume, Sufletul meu, cuprins de-o vrajă, Strigă spre valuri al tău nume. Te-aştept să vii din zările albastre, S-aud din mare glasul tău, De-atâta dor şi buzele-mi sunt arse, Doar un sărut le-ar vindeca din nou! Tu eşti povestea vântului de vară, Ce-mi mângâie obrajii…
-
Evadare
În urma mea cad haine de pe mine, Alerg pe câmp cu pieptul dezgolit, Mă-ndepărtez de reguli şi de lume, Natura mă aşteaptă în templul înverzit! Simt mângâierea vântului pe faţă, Mă-ntind pe patul de pământ cu flori, Aş vrea să mă trezesc în altă viaţă, Acolo unde nu trăieşti să mori! Privesc…
-
Trăiește clipa
Priveşte-mă, sunt steaua care străluceşte, pe cerul infinit sunt pentru tine, în timpul care-ţi aparţine. Atinge-mă, niciodată n-am fost mai aproape, printre atâtea chipuri sunt singura oglindă, chiar şi în întuneric sunt propria-ţi lumină. Iubeşte-mă, azi timpul ne aşteaptă, să fim pentru o clipă o singură fiinţă şi să visăm că dragostea există. Trăieşte-mă, sunt…
-
Dreptatea
Dreptatea se târăşte pe pământul pustiit, îngenuncheată de rănile neputinţei; strigă zadarnic spre cerul stăpânit de vulturi, vocea i se izbeşte de ziduri! Unde sunt locuitorii acelui tărâm de vis, în care omenia era regina virtuţii? Unde sunt îngerii căzuţi din Paradis, care s-ocrotească până la final părinţii? Dreptatea răsuflă cu greu, pe câmpul înnegrit…
-
Vertical
Am învăţat să merg cu capul sus, Să nu m-aplec după iluzii, Departe gândurile mele s-au tot dus, Fugind de-ale lumii de azi infuzii! Sunt un bolnav ce nu vrea ajutor, M-am săturat de-otrava din injecţii, Ai mei concetăţeni m-aşteaptă-n abator, Pentru idei rebele au pregătit corecţii! Mi-e trupul încărcat ca trenul într-o…
-
La revedere
Prietene, mâinile noastre s-au strâns de despărţire, în clipa în care timpul respira tăcut, înghiţând cu greu tristeţea. Prietene, ticăitul de ceas se auzea doar în inimă, bătând tot mai puternic, vrând să ascundă emoţia vorbelor iscusite. Câte vorbe nespuse au rămas ascunse după priviri neclintite? Câte vorbe de duh, venite de Sus, s-au oprit…
Trebuie să fii autentificat pentru a publica un comentariu.